SCRISOARE DESCHISĂ către cei cu capul prea strâmt

Distribuie pe:

Scria Eminescu: feriți-vă de cei cu capul prea strâmt; de piticii moderni îmbrăcați în zale ruginite! Și mai scria POETUL: Nu vă vicleniți moșia!

L-am cuprins pe POET, la Târgu-Mureș, în semnul crucii, la Biserica de lemn, unde a stat în drumul spre Blaj, în 1866. Apoi, la Statuia din Parcul Eminescu, ne-am adunat să spunem că vrem să-i semănăm, să fim altfel, și-l rugăm să nu ne lase să îmbătrânim. Copiii (cineva se întreba dacă mai sunt îngeri în România) l-au rostit cu candoare, într-un fel de șoaptă.

Mai departe, se revărsa ura.

Ziua era de zgură, vorba cronicarului.

Cine îmi va lua, acum, tristețea, indignarea, că în ziua când pledam pentru cuget întreg și trezirea spiritului, măștile râzânde se dezlănțuiau ca în bâlciul deșărtăciunilor? Chiar nu știați, DOMNILOR, că e Ziua lui Eminescu? Că începe Anul Nou al literaturii române? Că e Ziua Culturii Naționale; că fără cultură omul nu e întreg? Că această zi e a Învierii, a Împăcării? La marile sărbători, scria Lucian Blaga, nu mă cert cu nimeni; căci, atunci, toate drumurile duc sprea amiaza locului, raiul dragostei și al cuvântului.

Mi-ați luat din frumusețea acestei zile! Și nu vă iert! Puteați duce urâciunea fără cuget și pata putejiciunii (vorba lui Eminescu) în altă zi. Lăsați-mă să fiu Om, cu bucuria semnului crucii în numele CELUI care a preluat literă din pagina sfântă, reverberând: Am văzut lumina cea adevărată!

Pentru Eminescu, Dumnezeu nu era o umbră și patria nu era o frază. În seara aceasta, am simțit cum cineva îmi lovește fruntea. Eminescu ar spune: E PĂCAT ȘI NU E DEMN! Am citat din publicistica eminesciană. O găsiți în bibliotecile publice, dacă mai șitiți unde se află!

Lasă un comentariu