Istoria ne prezintă multe cazuri de oameni, care au ales să nu cedeze în fața greutăților cu care s-au confruntat în viață. La vârsta de 3 ani, Johnny Fulton a fost călcat de o mașină. Șoldurile i-au fost strivite, coastele rupte, craniul și picioarele fracturate. Nu mai exista nicio speranță de supraviețuire. Dar el nu s-a dat bătut. De fapt, mai târziu a reușit să fugă un kilometru în mai puțin de două minute. Când avea 9 ani, Wald Devis a paralizat total din cauza poliomielitei, însă nu s-a dat bătut. În 1952, el a devenit campion olimpic la sărituri. În 1938, Karoly Takacs membru al echipei camioane mondiale maghiare de shooting (tragere cu pistolul) și sergent în armată, și-a pierdut brațul drept când grenada pe care o ținea în mână a explodat. Dar Takacs nu s-a dat bătut. A învățat să tragă cu mâna stângă și a câștigat medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1848 și 1952. Când avea 5 ani Shelly Mann a paralizat din cauza poliomielitei, însă nu a renunțat. În cele din urmă a stabilit pentru SUA opt recorduri la înot și a câștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice din Melbourne - Australia. Lou Gehrig era un jucător așa de neîndemânatic, încât băieții din cartier nu îl acceptau să joace în echipa lor. Dar el era hotărât. În cele din urmă numele său a fost inclus pe lista jucătorilor de baschet renumiți. Până la vârsta de 10 ani, Woodrow Wilson nu știa să citească. Dar era o persoană hotărâtă. El a devenit al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite.
