Planul bolșevicilor ruși: revoluție proletară în România!(6)

Distribuie pe:

La sfârșitul anului 1917, România s-a confruntat cu o situație deosebit de complexă. Pe de o parte, nevoită, împotriva voințai sale, să accepte armistițiul cu Puterile Centrale, pe de alta, strădania de a stăpâni situația, devenită anarhică, din rândul armatei ruse aflată pe teritoriul României. O parte din această armată recunoscuse puterea sovietică, altă parte, aflată sub comanda generalului Scerbacev, nu o recunoscuse. Confruntarea dintre cele două tabere tindea să se transforme într-un adevărat război civil.

În această situație, Consiliul de Miniștri, întrunit în noaptea de 22/23 decembrie 1917, la Iași, a hotărât măsuri excepționale pentru curățirea teritoriului românesc de trupele străine. Ca urmare, în cursul aceleași nopți, Divizia 16-a infanterie a dezarmat trupele rusești din Iași și din Socola, le-a îmbarcat în trenuri și le-a expediat peste Prut. Acțiunea de dezarmare și de scoatere din țară a trupelor ruse a continuat și în zilele următoare. La Galați a fost anihilat și dezarmat Corpul VI rus, la Pașcani s-a procedat la fel cu Corpul IV rus, la Spătărești o parte din trupele Corpului II rus, la Mihăileni Corpurile XVIII și XIX, aparținând Armatei a VIII-a ruse. Astfel, până spre sfârșitul lunii ianuarie 1918, nu mai exista armată rusească în Moldova.

Acțiunea hotărâtă a Armatei Române a stârnit o reacție violentă a guvernului bolșevic de la Petrograd, condus de Lenin. Astfel, la 31 decembrie 1917, acesta, împreună cu H.V. Vrîlenko și N.I. Podroiski, au trimis o notă ultimativă României, care era o adevărată declarație de război. Concomitent, printr-un ordin semant de Lenin, ministrul României la Petrograd, C. Diamandy, împreună cu tot personalul diplomatic, consular și cu misiuni militare, au fost arestați.

Acțiunile guvernului roșu de la Petrograd, îndreptate împotriva României, nu erau întâmplătătoare. Din documentele aflate la Arhivele Statului din București reiese clar că planul bolșevicilor ruși era acela de a instiga la izbucnirea unei revoluții proletare și în România și intrarea acesteiea, împreună cu Basarabia, ca republică românească, ca un tot unitar, în componența Federației Ruse!

Personalul diplomatic al României a fost eliberat abia după două zile, la 1 ianuarie 1918, numai după notele de protest, adresate lui Lenin, de douăzeci de șefi ai misiunilor diplomatice de la Petrograd. Consiliul Comisarilor Poporului (guvernul) al R.F. Ruse a hotărât, însă, fără nici un temei, ruperea relațiilor diplomatice cu România, precum și sechestrarea fondului românesc de aur (tezaurul țării), aflat la Moscova, ca urmare a evenimentelor din toamna anului 1916 și iarna anilor 1916-1917.

Cu toate că, în urma strădaniilor depuse de Guvernul României, la 9 februarie 1918 a fost încheiat tratatul de pace cu Ucraina, iar apoi cu R.F. Rusă, noua putere sovietică instalată la Kiev a trecut la arestarea unui mare număr de români, persoane particulare și oficiale, refugiați la Odesa; a închis Consulatul României din Kiev și a expulzat întregul său personal; a sechestrat bunurile publice românești. Toate acestea făceau parte din același scenariu conceput la Petrograd, acest lucru reieșind clar din ultimatumul trimis de la Kiev autorităților române: ,,Poporul român, dar nu guvernul, poate să conteze pe ajutorul frățesc al Rusiei". Trebuie precizat că respectivul ultimatum era o înscenare fără obiect, deoarece motivul invocat: intervenția Armatei Române pe teritoriul R.F. Ruse era lipsit de orice temei. Armata Română nu putea fi prezentă pe teritoriul R.F. Ruse deoarece, la acea dată, cele două state nu aveau frontieră comună, între ele existând R.D. Moldovenească.

Evenimentele care au urmat, în special cele legate de desfășurarea operațiuilor militare, au făcut ca atenția principală a autorităților române să fie îndreptată înspre ruperea tratatului de pace cu Puterile Centrale, mobilizarea armatei și reluarea operațiunilor militare pentru eliberarea întregului teritoriu ocupat de inamic, ceea ce a grăbit terminarea războiului. În urma lui, Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat, creându-se, astfel, condiții favorabile pentru realizarea visului românilor de pretutindeni, de a se uni într-un singur stat, unitar și independent.

Lasă un comentariu