INTERDEPENDENȚA DINTRE CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ ȘI CLIMATUL PSIHOSOCIAL DIN MEDIUL POLIȚIENESC ROMÂNESC (DIAGNOZĂ PSIHOSOCIALĂ)

Distribuie pe:

Voi circumscrie aceste două concepte ale psihosociologiei, stimați cititori, în contextul unei realități sociale care evidențiază și determină, în același timp, fenomene emergente unui asemenea detereminism socio-organizațional, atât prin incompetență, cât mai mult prin ignoranță și sfidare a ceea ce este desemnat prin cultură organizațională, și, ca atare, se impune a fi promovat și respectat cu strictețe, răspundere și responsabilitate. Și aceasta cu atât mai mult cu cât o instituție militară cum este Poliția - și nu numai, unde ar trebui să domnească legea și ordinea și nu anarhia, arbitrariul și bunul plac, cum s-a întâmplat și se întâmplă, din păcate, și în prezent în acest mediu cu potențial sanogenetic (al sănătății organizaționale) relativ scăzut, atingând punctul paroxistic prin devalorizarea imaginii instituționale și a lipsei de încredere a membrilor ei, ceea ce evidențiază grave disfuncții în funcționarea sa. Dar pentru a nu mă mișca în „ape tulburate", cu un risc major de a mă „scufunda" în ele, adică de a nu fi înțeles în ceea ce doresc să vă prezint în succinta analiză întreprinsă asupra fenomenului în cauză prin acel caz patologic al polițistului pedofil, consider necesar să definesc cele două concepte amintite, pe care îmi voi construi evaluarea.

Cu referință la conceptul de cultură organizațională, definesc acest concept cheie al psihosociologiei prin acea configurație care circumscrie în interiorul ei totalitatea valorilor, normelor, regulilor, ordinelor, comportamentelor, atitudinilor, trăirilor, sentimentelor, credințelor, prejudecăților, convingerilor, motivațiilor - intereselor, stilurilor de gândire și de conducere, aspirațiilor și idealurilor individuale și colective dintr-o strucură organizațională, pe baza cărora această structură trebuie să funcționeze cu o eficiență și performanță cât mai ridicată, încât să fie în măsură să producă un climat psihosocial optim, cu impact benefic atât pentru membrii organizației, cât și pentru organizație, și nu în ultimă instanță față de cei pe care îi deservesc prin serviciile oferite. Se subînțelege că o asemenea resursă organizațională și umană din cadrul mediului organizațional-instituțional, alături de celelalte resurse organizaționale, va conduce, în mod direct, la o coeziune inter și intragrupală ridicată și funcțională, și la un climat psihosocial pozitiv și stimulativ, concretizat printr-o stare mentală și afectivă sănătoasă, adică printr-o atmosferă de grup pozitivă, sintetic spus, printr-o sănătate organizațională bună, conferind încredere și satisfacție tuturor membrilor organizației. Ceea ce a condus la actuala criză din sistemul polițienesc este, în primul rând, cauzat de nerespectarea unor principii și norme cu caracter organizațional și funcțional, fiind ignorate atât conștient, cât și inconștient, în și prin necunoașterea acestora. Din păcate, așa cum s-a dovedit, la nivelul acestor organizații funcționează alte principii și valori - discordante cu cele pentru care s-au instituit aceste instituții, promovând și susținând toleranța discriminatorie, pe fondul acelui principiu al socializării discordante (promovarea valorilor proprii și a spiritului de castă) și cel al solidarității negative, concretizată prin ascunderea, tăinuirea și mușamalizarea unor fapte, în conivență cu alte instituții represive, culminând cu asemenea comportamente patologice. Asemenea atitudini bazate pe iresponsabilitate, comună cu incompetența, și cu tot ceea ce este desemnat prin cultura organizațională negativă - disfuncțională, au condus și întreținut, în același timp, un asemenea climat psihosocial tensionat, de care nu se face vinovat în primul rând individul în cauză, el fiind victimă a sistemului, ci superiorii săi certați cu deontologia profesională, cei mai mulți lucrători din acest mediu fiind motivați extrinsec, pentru avantajele profesiei, și nu în mod intrinsec, din și prin vocație.

Așa cum delimitează acestă știință care se ocupă cu structurile și relațiile interpersonale și organizaționale-instituținale, la nivelul culturii organizaționale se desprind două principale nivele ale acesteia: cultura organizațională expresivă și cultura organizațională normativă, ambele fiind necesare în funcționarea eficientă a unei organizații, implicit în cele militare. În ceea ce privește primul nivel, care în mediul polițienesc ar trebui să fie mult mai diminuat, acest tip de cultură se referă la dimensiunea subiectivă a relațiilor interpersonale, adică a celor bazate pe componenta afectivă și informală - prietenie, și mai grav, pe personalizarea relațiilor interumane, care adâncesc acest cancer instituțional, și nu pe dimensiunea formală - oficială și normată a acestor relații organizaționale. Acest tip de cultură mai este denumită de psihosociologi imagine tangibilă, comună cu imaginea firmei - instituției, funcționând mai mult prin imaginea reprodusă - acel halou pozitiv sau negativ, cu personalitate distinctă, și nu prin normativism, adică prin cea de-a doua dimensiune a culturii organizaționale, denumită cultură normativă sau formală, unde trebuie să predomine regula - norma și nu cutuma, arbitrariul și bunul simț, generate de amatorismul regăsit în planul managementului organizațional, și nu cel bazat pe știința conducerii și a managementului organizațional. Toate aceste limite și disfuncții de la nivelul organizațiilor din structurile instituționale polițienești dovedesc nivelul relativ scăzut al pregătirii profesionale a unor indivizi iresponsabili, care au ajuns pe funcții înalte, cu un status și rol social incompatibile cu nivelul competențelor pe care le reclamă aceste funcții și responsabilități, și care se confruntă cu un așa-numit conflict dintre stasul obținut și rolul atribuit, efectele acestor conflicte conducând, în mod inerent, la adâncirea crizei și la scăderea performanței organizaționale din acest mediu, care pot fi generalizate și la alte medii sociale și organizaționale din structurile sociale ale societății românești contemporane, tot mai bolnavă sub raport psihosocial - și nu numai.

Lasă un comentariu