Faptul s-a întâmplat în satul Biia, comuna Șona, în apropiere de Blaj. Scriitorii mureșeni, Nicolae Băciuț și Răzvan Ducan au dat astfel curs invitației dlui ing. Nicolae Sabău, președinte al Asociației Culturale „Ioan Sălcudean" din Biia, un om extraordinar de primitor, iubitor de cultură românească. Pretextul a fost EMINESCU, mereu EMINESCU, ca un laitmotiv de care nu ne vom sătura niciodată. Elevii din școlile comunei au recitat din lirica Eminului poet, iar cei care au avut ceva de spus despre Eminescu, au spus, după puteri și după știință. Manifestarea a avut loc în prezența a aproximativ 80 de persoane, oameni de cultură din comună, inclusiv din Blaj și Alba Iulia, iubitori de „Cădere în sus a Luceafărului ", după cum a spus, undeva, cândva, eminescologul - academician Mihai Cimpoi. Poeții mureșeni, Nicolae Băciuț și Răzvan Ducan, au vorbit despre patimile și bucuriile lui Eminescu, despre credințele și clipele lui de iubire pentru țara văzută „de la Nistru pân` la Tisa", despre iubirea sa nepereche pentru români și România pe care o visa și o spera „dodoloață". Desigur, și poezia, inclusiv din creația proprie a acestora, și nu numai, a avut locul ei în economia cuvântărilor celor doi.
Nicolae Băciuț a spus, între altele: „Sunt plăcut impresionat și nu pot să mă prefac că nu vă privesc cu admirație.; În spatele copiilor sunt dascălii. Acolo unde sunt dascăli de calitate, se vede frumusețea copiilor; Dl. primar a dovedit prin discursul său că are disponibilitate culturală și e îmbucurător că participă la acțiune, în condițiile în care majoritatea primarilor invocă treburi urgente când e vorba de cultură".
Nicolae Băciuț a recitat expresiv versuri de MIHAI EMINESCU, dar și de Marin Sorescu, Nichita Stănescu și Grigore Vieru, dedicate lui EMINESCU.
Răzvan Ducan și-a început intervenția într-un mod inedit. A salutat auditoriul cu un salut, dar nu orice fel de salut, ci cu salutul folosit de EMINESCU, pe când era student la Viena, și anume TRĂIASCĂ NAȚIA, menționând tot el și răspunsul dat de Eminescu, dar și de studenții românii ai acelor ani, SUS CU DÂNSA. Poate fi acesta un frumos laitmotiv al ANULUI CENTENAR, a spus acesta. A mai vorbit despre patriotul, gazetarul, omul de atitudine și, nu în ultimul rând, de poetul EMINESCU. A încheiat cu o frază memorabilă spusă de Alexandru Vlahuță: „Într-o țară cu atâtea nulități triumfătoare, un poet atât de mare și cinstit (ca Eminescu-n.m.) nu putea să moară decât într-un spital de nebuni". Parcă sună extraordinar de actuală și acum expresia atâtea nulități triumfătoare, nu?
Răzvan Ducan a recitat și câteva poezii din volumele sale „Poporul de proști versus Eminescu" și „Torna, torna". Și ceilelalți invitați au avut intervenții pe subiect, totul întru iubire de EMIN!
