Nu! E bine, nu e bine, e rău?! În opinia mea, e foarte rău!
În societatea actuală și viața cotidiană, ziarele, presa în general, prin interdisciplinaritatea și evoluția lor, joacă un rol crucial, acela de a informa, comenta și critica problemele vieții cotidiene în mai toate privințele: dezvoltarea social-economică, evoluția tehnologiei, în viața politică și management, administrație, cultură și sport, devenind centrul vital al vieții publice, sistemul de legătură între individ și societate, o prezență activă, acea disponibilitate care ridică făptura noastră cotidiană la nivelul înțelegerii. Toate acestea pot determina nivelul de cunoștințe, modul de acțiune și dobândire a comportamentelor prin care membrii societății interiorizează toate aspectele culturii lor. Ziarul, presa în totalitatea ei, este o mare putere, „a patra putere în stat".
Mass-media și media reprezintă mijloace valoroase și eficiente în rândul populației, acestea au luat o dezvoltare deosebită în lumea contemporană. Implicarea civică și politică a cetățenilor în dezvoltarea societății și conceptului de democrație, receptivitatea și influențele educaționale, sunt acele capacități care ne oferă calea care ne permite să devenim participanți la viața cotidiană, fără de care individul devine steril, închis într-o carapace izolată, imună și tristă. Dezinteresul față de propria cunoaștere este groparul final al lucrurilor făcute de mântuială, a voinței și rațiunii împotriva cultivării virtuților și prolificității individului.
Cinismul unor astfel de indivizi cu funcții importante în stat, aleși sau numiți, cu salarii babane, care dau cu piciorul în presă, este înțeles, fie ca blazare, fie ca arivism, cu sete de putere, ca apanajul ambițiilor, al parveniților, absența de moralitate, indiferența absolută față de ceilalți, asumarea propriilor contradicții, prescriind și implicând conduite! În același timp, aceștia prin asemenea atitudini, ne privează de arma cea mai veche și ilustră pe care o avem la dispoziție împotriva acceptării resemnate a statu-quo-ului politic, împotriva anestezierii sau chiar a paraliziei facultăților morale a unor astfel de indivizi bine spălați, parfumați, relativ bine îmbrăcați și relativ bine instalați în instituții de utilitate publică cu salarii foarte mari, vouchere de vacanță și multe facilități. Domniile lor trăiesc de la o zi la alta, de la o vacanță la alta, de la problemă la problemă, în turbulențe private și relații pe termen scurt și mediu, ba încruntați, ba relaxați. De unele lucruri se simt „afectați", însă de cele mai multe ori, în fond, nu le pasă! Iată revizuirea diverselor „arte de a trăi" în contextul socio-cultural complet diferit după fatidicul '89.
Să știți că îmi este greu, chiar foarte greu să arăt cu degetul înspre asemenea atitudini, cinism, despre burghezii zilelor noastre, alături de cei care își cinstesc limba, oameni de rând: muncitori, chelneri, zugravi, electricieni, instalatori, pensionari, interesați să se aboneze și să citească un ziar din care să se informeze și încotro să se îndrepte pentru binele comunei, orașului și al țării. Cum este posibil ca primăria municipiului Târnăveni, ca instituție, să nu aibă un abonament măcar la un ziar, un singur ziar, oricare ar fi acela?! Am în vedere în primul rând cotidianul mureșean „Cuvântul liber", cel mai important ziar din județ, ziar în afara oricăror influențe politice, economice, financiare, de grup ori personale, interne sau din exterior. Nu face politica niciunui partid. Acesta promovează valorile democrației și statului de drept, susține instaurarea economiei de piață. Acționează în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, definite prin Constituție și în documentele internaționale. Este împotriva oricăror forme de extremism și își propune promovarea toleranței în viața socială și politică, definindu-se ca un cotidian angajat pentru promovarea legislației și justiției sociale.
Frapant, mirobolant!!! Nimeni din conducerea primăriei, dar absolut nimeni, de la viceprimar, director executiv, secretar, șefi de servicii și birouri, funcționari superiori, nu sunt abonați la niciun fel de ziar. Niciun abonament la instituțiile subordonate primăriei: Casa de Cultură, Poliția Locală, Muzeul Municipal s.a. Spitalul „Gh. Marinescu" e în aceeași situație. Aceasta, în contradicție cu faptul că, cu ani în urmă, municipiul Târnăveni se număra printre localitățile județului cu cel mai mare număr de abonamente la ziar, pe cap de locuitor.
Vinovații de serviciu?! Internetul, radioul și televiziunea!!! Deși această enumerare reprezintă confuzie cu simptomul: „Nu e musai ca toți să citească ziarul, nu există lege, nici constrângeri în acest sens" (…) „Noblesse oblige", iar ceea ce nu obligă legea, obligă bună cuviință. În fond, cinismul se tratează tot cu „cinism", iar pragmatismul se temperează cu adevăr și nevoia de performanță.
