Sfatul Țării și-a deschis lucrările la 21 noiembrie 1917 cu un număr sporit de deputați față de cel stabilit de Congresul soldaților moldoveni: 105 români, 15 ucraineni, 14 evrei, șapte ruși, doi germani, doi bulgari, doi găgăuzi, un polonez, un armean și un grec. Adică, cu un număr de deputați care corespundea cu structura etnică a populației Basarabiei de atunci.
Pe baza celor cuprinse în Declarația drepturilor popoarelor din Rusia, Sfatul Țării a adoptat Declarația solemnă, conform căreia ,,Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară, de azi înainte, Republica Democratică Moldovenească". La 25 noiembrie 1917 a fost format Guvernul R.D.M., care se numea Consiliul Directorilor. Însă, la 6 ianuarie 1918, trupele ruse de sub comanda lui Kaabak, l-au arestat, la Chișinău, pe Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, și pe P. Erhan, președintele Consiliului Directorilor. Ambii au fost însă eliberați în aceeași zi de către un detașament al gărzilor naționale moldovenești.
Însă, în Basarabia s-a creat o situație destul de gravă care punea în pericol spatele frontului românesc. Ținând seama de aceasta, Guvernul român a ordonat ca divizia comandată de generalul Ernest Broșteanu să treacă Prutul și să se îndrepte spre Chișinău, unde a ajuns în seara zilei de 13 ianuarie. Divizia română a fost pusă la dispoziția Sfatului Țării și a Consiliului Directorilor. Puse în fața unei situații neprevăzute, unitățile armatei ruse s-au văzut nevoite să se retragă din Basarabia.
În condițiile retragerii ultimelor detașamente ruse, la 24 ianuarie 1918, a fost proclamată independența Republicii Autonome Democratice Moldovenești. La 17 februarie, într-o notă adresată de Sfatul Țării, Guvernului român, de la Iași, se spune: ,,Republica noastră a rupt orice raporturi de dependență cu Rusia și s-a declarat cu totul neatârnată… Acest act istoric s-a făcut cu votul unanim al deputaților Sfatului Țării și cu asentimentul entuziast al întregului popor din Republica Moldovenească ".
În totală contradicție cu această realitate, în nota Guvernului Ucrainei sovietice, adresată guvernelor: român, german, austro-ungar, turc și bulgar se arăta că ,,din punct de vedere etnografic, economic și politic Basarabia formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucrainei".
Făcându-se ecoul entuziasmului popular care a cuprins populația Basarabiei, Chemarea Comitatului Central al studenților români basarabeni spunea: ,,Basarabia noastră este o țară românească, tocmai ca celelalte țări de peste Prut locuite de frații noștri(…). Noi sub stăpânire rusească n-am avut școală, n-am avut biserică, n-am avut limbă, n-am avut nimic din ceea ce îi trebuie unui popor ca să poată înainta. Pământurile ni s-au luat de străinii colonizați aici. Drepturile avute de vechea Moldovă ne-au fost răpite, rând pe rând, de către veneticii așezați între noi. Din popor băștinaș ce am fost, am ajuns ,,cap de bou", luat în râs de toți, chiar în casa și în țara noastră. Așa de bine au știut străinii să ne dezguste de noi înșine și de frații noștri, încât mulți moldoveni s-au lepădat de neam și au ajuns să-i socotească dușmai pe înșiși frații noștri români(…). Noi socotim că mântuirea noastră este numai în unirea tuturor fiilor noștri într-o singură țară. Noi de la străini nu mai așteptăm nimic; toată nădejdea ne-o punem în viața la un loc cu frații noștri români(…).Noi vrem o Românie a tuturor românilor"!
Această chemare a studenților români basarabeni a fost îmbrățișată, cu entuziasm, de întreaga populație românească a Basarabiei și a avut ecou extraordinar și în România. Dând glas acestei opinii generale, exprimată de masele largi populare, Sfatul Țării a hotărât, la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România. ,,Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că popoarele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totodeauna se unește cu mama-sa, România" (Ziarul ,,Cuvânt moldovenesc", Chișinău, 1 aprilie 1918.
Hotărârea de unire a Sfatului Țării a fost adoptată cu 86 de voturi pentru (68.8 la sută), trei voturi contra și 26 de rețineri. Rezultatul votului a fost adus la cunoștința primului ministru al României, Alexandru Marghiloman, care a fost invitat la Chișinău. El a făcut o scurtă declarație în fața deputaților din Sfatul Țării: ,,În numele poporului român cu mândrie iau act de declarația domniilor voastre pentru unire și declar că Basarabia este de acum unită cu România".