CU SMERITĂ MULȚUMIRE

Drumul nostru cel mergător prin istoria acestui colț de lume are din loc în loc, la cumpene de timp, troițe veghetoare, parcă anume puse de Domnul nostru cel Ceresc să-l lumineze și să-l îndrume pe bietul și răbdător român în a nu rătăci calea Lui cea dreaptă, în a nu uita cine sunt înaintemergătorii săi și ce-au făcut aceștia pentru a păzi comoara de înțelepciune rămasă de la moșii și strămoșii săi cei drepți și înțelepți, împământeniți aici în Grădina Maicii Domnului de la începutul lumii. Aceste troițe sunt marii noștri bărbați, români adevărați, născuți și crescuți sub umbra ocrotitoare a credinței, cu neamul și cu țara lor mereu în gând și-n faptă, doritori de a îngloria cu munca și cu fala lor, fala și mărirea nepieritoarei Românii.

Unul dintre aceștia a fost învățatul cel a toateștiutor ALEXANDRU PAPIUILARIAN, copil de țăran, crescut pe huma jertfenicului și răbdătorului nostru Ardeal, plecat de aici, din cuibarul veșniciei, să învețe carte pentru a fi de folos mai apoi neamului său. A știut de mic cine suntem, de unde venim, câte am îndurat pentru a ne căli voința și simțirea, pentru a rezista vremilor ce vor să vină. Și atunci când, încărcat de înțelepciunea cunoașterii, simțind și știind că are o datorie față de neam și țară, el a făcut-o cu prisosință, dându-ne nouă, celor mai prejos ca el, mierea înțelepciunii, pentru a ne putea ridica din tina necunoașterii în înaltul adevărului, pentru a putea înțelege lumea și a ști că avem mereu și mereu o mare datorie față de înaintași.

Și parcă presimțind vremurile ce vor să vină, el, vizionarul, a strâns în foile unei mărețe cărți toată istoria noastră până la dânsul, pentru a avea mereu înaintea ochilor noștri măreția unor vremi apuse, umbra marilor bărbați care, prin faptele lor ne-au urcat în fala lumii, pentru ca de la ei să luăm pildă de cum trebuiește să ne orânduim viața și faptele noastre, spre a ține în nepieire neamul acesta așezat aici, în cuibarul de început al lumii.

Cu inima lui simțitoare și gândul său avântat, el și-a dorit să-i vadă pe toți românii vorbitori de aceași limbă adunați la Alba Iulia împărată, acolo, în ,,Cetatea Unirii" a lui Mihai, cel care, în străfulgerarea unei clipe de noroc, ne-au unit sub scutul său, făcându-și ,,pofta ce-a poftit" el și românimea toată.

Pentru toate acestea, astăzi, când gândul nostru se întoarnă la tine, neobosite dascăl înțelept, rugămu-te de iertare că nu suntem încă la înălțimea gândului și speranțelor pe care Domnia Ta le-ai pus în noi și în secolul ce ți-a urmat, pe care l-ai vrut să fie altfel, mai bun, mai împlinător și mai răsplătitor cu toate și cu noi, de câte am îndurat până acum. Dar poate că, dacă vom fi vrednici și-ți vom urma sfaturile, îți vom împlini cumva nădejdile tale, iar atunci vom fi iarăși ce-am fost și încă mai mult decât atât.

Îți mulțumim că ai existat, tu luminător și veghetor al drumului nostru în istoria lumii.

N.R. La data de 23.01.2018, la Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative din cadrul Universității ,,Petru Maior" din Tg.-Mureș, s-a inaugurat sala de pledoarii juridice, sub denumirea de Sala ,,Alexandru Papiu Ilarian".

Lasă un comentariu