Răul, Lumânarea și... Grija lumească

Distribuie pe:

„Nu plătiți nimănui răul cu rău. Îngrijiți-vă de cele bune în fața tuturor oamenilor. Dacă-i cu putință, pe cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. NU vă răzbunați singuri, iubiților, ci dați-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Dimpotrivă, dacă dușmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu binele biruiește-l".

Pavel (5-67 d. Hr.), scriitor, gânditor, Apostol, născut în Tarsul Ciliciei din Asia Mică și mort la Roma. Este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut de asemenea ca „Sfântul Pavel" și „Saul din Tars". De foarte tânăr a mers la Ierusalim, spre a se instrui în Legea mozaică la vestitul învățat rabin Gamaliel. Saul, în urma învățăturii primite, vine la Ierusalim, unde persecută pe creștini. El participă la uciderea Sf. Ștefan cu pietre, pustiește Biserica din Ierusalim, intră în casele creștinilor și, târând pe bărbați și femei, îi ducea în temniță (Fapte 8,3; 22, 4). Face prima călătorie misionară între anii 45-48 prin Cipru, Perga Pamfiliei, Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra, Derbe. În anul 50 participă la Sinodul de la Ierusalim, unde restabilește pacea între creștinii dezbinați. A doua călătorie misionară o face între anii 51-54: merg din nou în Cipru, apoi Siria, Cilicia, Liconia, Listra, Galatia, Frigia, Misia, Macedonia, Amfipolis, Apolonia, Neapolis, Tesalonic, Atena. A treia călătorie misionară are loc între anii 54-58, plecând din Antiohia prin Galatia, Frigia, Efes, Macedonia, Iliria, Corint, Troa, Assus, Milet, Tir, Ptolemaida și Cezareea Palestinei. În anul 60 pleacă la Roma, unde este întemnițat pentru o scurtă vreme. A avut un mare succes, predicând cu mare dezinvoltură cuvântul lui IISUS HRISTOS. A murit ca martir sub împăratul Nero, în anul 67.

***

„După cum, atunci când împreunezi două lumânări, una se vede în cealaltă, tot astfel cred că se întâmplă cu cel care primește înăluntrul său Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos și bea cinstit sângele Lui. După cum ar spune însuși Domnul, acesta devine una cu El, și pe care chip se imprimă, se amestecă cu el, astfel încât el se găsește în Hristos și Hristos se găsește în el".

Chiril al Alexandriei (370), originar din Alexandria, din părinți dreptcredincioși, de neam bun, fiind nepot de soră a lui Teofil, patriarhul Alexandriei. De tânăr a fost inițiat în citirea Sfintei Scripturi și cu limbile latină și greacă. După moartea unchiului său (412), este numit patriarh al Alexandriei. A dus o luptă acerbă împotriva ereticilor și s-a ocupat de ajutorarea celor săraci și bolnavi. Operele lui Chiril al Alexandriei prezintă o mare importanță doctrinară, îndeosebi din punct de vedere al istoriei dogmelor - sunt pline de idei și se impun prin ascuțimea și adâncimea gândirii. Operele se împart în: exegetice, docmatico-polemice, apologetice, pastorale și corespondență. A prezidat sinodul ecumenic din Efes din anul 431, condamnând nestorianismul.

***

P.S. „Eu trăiesc, zice Domnul; nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu" (Iezechiel 33, 11).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu