Când țarul Alexandru al III-lea a venit la tron în anul 1881, multe lucruri s-au schimbat în viața Rusiei. Toleranța a fost înlocuită cu intoleranță și naționalismul acerb. Limba rusă a fost impusă tuturor naționalităților conlocuitoare, fapt ce a stârnit reacții îndreptățite.
Pe masa de lucru a țarului ajunsese cererea de grațiere a unei femei poloneze pentru soțul ei, învățător, condamnat, pentru că ținea cu tot dinadinsul să predea limba lui maternă copiilor. La cererea femeii, țarul scrisese cuvintele: „Grațierea cu niciun chip, deportare în Siberia!". În lipsa țarului, soția acestuia, Maria, a citit cererea. Inima ei s-a înduioșat. Contând pe respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a șters cu un vârf de cuțit virgula de la locul ei, apoi a luat pana și a așezat virgula mai la început. Acum hotărârea sună altfel: „Grațiere, cu niciun chip deportare în Siberia!".
Ce număr însemnat de astfel de ocazii se pierd din cauza nepăsării, a neglijenței, a cuvintelor, a atitudinilor, a locului unde punem virgulă...
