Lăudat fie cel care, la taclale, memorează spusele unor prieteni…

Distribuie pe:

Și mai ales dacă are și norocul ca acei prieteni să fie nu numai mari șprițari - spirituali dar și enervant de deștepți și de inteligenți. Nu de alta, dar mereu am bucuria ca, în cel mai fericit caz, peste o zi, după ce aud câte ceva interesant, mintea mea sărăcăcioasă nu pricepe cam ceea ce au vrut să-mi spună acei iscusiți vorbitori. Spre exemplu: întrebarea soției unui ins oarecare:

- De unde vii la ora asta atât de târzie, bărbate?

- Dar ce caută tipul ăsta în patul nostru?

- Nu schimba întrebarea! De unde vii la ora asta?

-//-

- Domnule inspector de poliție, vă rog să mă arestați. M-am certat cu soția, am scos pistolul și am tras.

- Și ați nimerit-o?

- Păi tocmai aia e, că n-am nimerit-o. Așa că vă rog să mă băgați repede după gratii!

-//-

Aflat pe patul de moarte, un sicilian se pregătește să părăsească această lume. Preotul catolic, chemat să îl împărtășească, îl întreabă:

- Fiule, ești gata să-ți ierți dușmanii?

- Care dușmani, părinte, că eu n-am dușmani! I-am lichidat pe toți!

În muzeu:

- Asta este Minerva, spune ghidul.

- Și acolo, în spate, statuia aia, este soțul ei?

- Nu…Ea n-a avut soț. Ea a fost zeița Înțelepciunii!

Judecătorul întreabă la proces, martorul răspunde

- La ce distanță v-ați aflat de locul accidentului?

- La 6 metri și 70 de centimetri.

- Și cum de știți așa de exact?

- Când am văzut accidentul, mi-am dat seama pe loc, că voi fi întrebat la proces de vreun tâmpit, așa că am măsurat.

 

Lasă un comentariu