Contextul apariției acestui volum impresionant, „Iulian Vlad - Confesiuni pentru istorie" nu neapărat prin dimensiunile sale, cât mai cu seamă prin relevarea, de către cel mai informat demnitar al Republicii Socialiste România la momentul prăbușirii regimului în decembrie 1989, a caracteristicilor unei epoci istorice definitorii pentru societatea românească din ultima jumătate a veacului al XX-lea, ar trebui să fie, după aproape trei decenii, un con-text al păcii sociale, al prosperității națiunii și bunăstării cetățeanului.
Ar trebui, fiindcă în numele acestor deziderate poporul s-a răsculat, toți am sperat, iar cei mai temerari și buni și-au dat sângele ori viața pentru un alt viitor.
Viitorul imaginat atunci este prezentul în care pacea socială ne este perpetuu tulburată, prosperitatea națiunii perpetuu amanetată, iar bunăstarea cetățeanului perpetuu amenințată.
De ce ni se întâmplă toate aceste fatalități, deloc joc al întâmplării, ci cu o riguroasă determinare sistemică?
Fiindcă în 1989, cel puțin în România, nu a avut loc o revoluție care să transfere puterea de la un regim politic totalitar către un sistem democratic controlat de popor, ci o aruncare și abandonare a României în siajul evenimentelor generate de o aparentă și relativ scurtă suspendare a Războiului Rece.
Marionetele politice emanate din interesele post-Malta ne-au guvernat , ori manipulate „în orb", ori cu premeditată rea credință. Consecințele unei astfel de guvernări se regăsesc azi în starea de gravă insecuritate existențială a națiunii române.
Occidentul a mizat pe astfel de guvernări pentru distrugerea bazelor economice ale puterii politice abolite, căci altfel resurecția era previzibilă, afirma acel Occident, iar partenerul estic al Vestului, pentru a-și extrage profitul din asasinarea economică a României.
De unde ne vin argumentele pentru această gravă concluzie? Din realitatea istorică pe care am să o expun succint.
Într-un timp relativ scurt, socialismul reușise să se impună pe plan mondial ca sistem economic și politic, pe 26% din suprafața globului pământesc, unde trăia 30% din populația globului, care producea peste 40% din producția industrială mondială.
Imediat după șifonarea prestigiului SUA, prin înfrângerea suferită în războiul din Vietnam, a apărut criza din anii `70 generată de scumpirea petrolului, care a semănat disperare în administrația SUA și a țărilor capitaliste dezvoltate.
Cum economiștii occidentali nu aveau nicio soluție viabilă pe termen lung, în anul 1973, ieșirea din criză a fost deplasată de către liderii politici din interiorul economiei SUA și al țărilor capitaliste dezvoltate, în afara frontierelor lor.
Ei au hotărât că singura cale pentru scoaterea capitalismului din marea sa criză era distrugerea cu orice preț a socialismului la nivel global prin utilizarea unei strategii oculte, prin care întregul cost al crizei economice să fie pus pe umerii acestuia.
Modalitatea de punere în practică a acestui deziderat era un război secret, minuțios planificat, purtat prin operațiuni sub acoperire (Covert Operation), executate simultan de către Pentagon, CIA, celelalte servicii și agenții ale SUA și omoloagele lor din țările membre NATO.
„Legitimitatea" unei astfel de strategii, dacă poate fi numită astfel, rezulta dintr-un document secret, Directiva Consiliului Securității Naționale nr. 68/1947, emisă de președintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, prin care a autorizat Agenția Centrală de Informații să desfășoare operațiuni de război psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul subminării și ulterior schimbării regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor vizate și distrugerea sistemului politic și social al acestora.
În scopul menționat, S.U.A., în calitate de coordonator al operațiunii, a acționat, pentru destabilizarea URSS, R.F. Germania și Anglia, s-au concentrat pe R.D. Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franța, Olanda și Italia (sub conducerea SUA) au avut ca ținte: Ungaria, Bulgaria și România. În fapt, Ungaria a fost, deopotrivă, aliata Estului și a Vestului împotriva României.
Strategia globală a războiului secret dus împotriva economiei sistemului socialist viza patru obiective:
1. Recâștigarea lumii a treia și restaurarea dominației capitaliste prin noi forme neo-coloniale.
Notă: României i-au fost sabotate mari proiecte de cooperare economică în mai multe țări din Africa, Orientul Mijlociu și America Latină.
2. Reconstrucția fostelor piețe de desfacere prin expulzarea societăților aparținând statelor socialiste.
Notă: României i-au fost sabotate exporturile de autoturisme de teren în Canada, America Latină și Africa. De asemenea, exportul de tractoare și autoturisme „Dacia", utilaj petrolier, produse metalurgice, mobilă, carne, unt și alte produse alimentare. România era printre cei mai mari producători din lume de produse petroliere finite, oțel, locomotive, avioane (Bacău, Brașov, București, Craiova) și instalații petroliere.
În anul 1984, României i s-a cerut imperativ restituirea în avans a 8 miliarde de dolari din împrumuturile contractate, ceea ce a necesitat impunerea unor restricții drastice a consumurilor interne, populația ajungând la disperare.
3. Transformarea zonei țărilor care au cunoscut regimuri socialiste în simple piețe de desfacere pentru produsele industriale ale țărilor capitaliste dezvoltate.
4. Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie: petrol, gaze naturale, energie atomică.
Acest plan de distrugere a adversarului ideologic printr-un război secret global marchează o premieră mondială în istoria războaielor și a umanității, fiind considerat drept cea mai îndrăzneață concepție aparținând unui sistem de informații secret.
Alocuțiune prilejuită de lansarea volumului „Iulian N. Vlad - Confesiuni pentru istorie" , Târgu-Mureș, 27 ianuarie 2018
(va urma)
