Scenariul Revoluțiilor (nimic altceva decât o operațiune sub acoperire de mare anvergură), a evidențiat rafinamentul diversionist al doctrinei militare a SUA, care a reușit să-și distrugă inamicul la el acasă, fără desfășurări de trupe. Acest război secret a reușit, până în prezent, să distrugă nu numai socialismul, ci și oamenii din Europa de Est și URSS.
Manualul de istorie ne învață că ideea de război, mai ales de război secret, provoacă indignare, repulsie, în timp ce ideea de revoluție se bucură de apreciere și publicitate, datorită ajutorului adus progresului umanității, de aceea accesul la detaliile revoluțiilor nu este cenzurat.
În România, la informațiile despre războiul secret au avut acces doar anumiți lideri politici și militari de rang superior, întărind bănuiala că aceștia au oameni ai serviciilor angajate în războiul secret. Război secret în care, odată cu ascensiunea la putere a lui Mihai Gorbaciov, acesta a devenit partenerul Occidentului pentru a-l ajuta să treacă, prin „perestroika" și „glasnost", întreg sistemul mondial socialist.
Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) se afla în topul spionajului efectuat cu agenți infiltrați în țările socialiste. Misiunea rezidențelor CIA din fiecare stat socialist consta în racolarea de lideri politici, personalități din diferite domenii de activitate a vieții științifice, academice, culturale, sportive și militare, cu funcții de decizie la cele mai înalte niveluri. Asta ar putea explica o cerință impusă fostelor state socialiste de a clasifica documentele privitoare la evenimentele anilor 1989-1991.
CIA a finalizat, în primă etapă, racolări și penetrări la nivel de șefi de stat și de guvern, miniștri, generali cu poziții importante în armată, poliție, forțele de securitate și serviciile secrete ale statelor socialiste.
În scopul inițierii și sprijinirii mișcărilor dizidente în țările socialiste, organizării activităților informative în rândul emigranților originari din aceste țări și inițierea unor acțiuni îndreptate împotriva statelor socialiste prin intermediul acestora, C.I.A. a înființat organizația„ TRUST", cu filiale în R.F.G. și Austria.
Reușita recrutărilor din țările-țintă de către CIA a generat agenți care s-au pus în serviciul intereselor SUA, pentru ducerea războiului secret împotriva țării lor, fiind recompensați, ulterior, cu cele mai înalte funcții politice și administrative din țările de origine.
Popoarele, supuse războiului informațional, au luat aparențele proceselor economice, sociale, politice și militare drept adevărate, crezând că așa-zisa „revoluție" a fost revoluție și că așa-zisa „tranziție" a fost tranziție.
Numai că, după transformările politice din țările socialiste europene în 1989-1991, Europa socialistă fusese transformată peste noapte într-o Europă emanată. Și după ce au acaparat puterea politică, emanații din România, mai mult decât ceilalți din alte țări foste socialiste, rezultați din aparentele revoluții, n-au făcut nimic altceva decât exces de zel în accelerarea procesului de disoluție a statului.
Cine conduce, guvernează, de fapt, România ?
România este un stat debitor. Cererea de consum depășește capacitatea de producție. Diferența se satisface prin împrumuturi. În aceste condiții, puterea a trecut în alte mâini.
Adevărații stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele țărilor, ci conducătorii grupurilor multinaționale financiare sau industriale și ai unor instituțiilor internaționale „opace": FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale.
Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleși în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieții populației. Puterea acestor organizații se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor este limitată la o dimensiune națională. De altfel, ponderea societăților multinaționale în fluxurile financiare a depășit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnațională, mai bogate decât statele și reprezentând principalele surse de finanțare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea țărilor, aceste organizații se situează mai presus de legi și de puterea politică, mai presus de democrație.
Așadar, ce resorturi a generat acest proiect de confesiuni pentru istorie ale generalului Iulian N. Vlad ?
De la evenimentele care au schimbat fundamental nu numai ordinea lumii, cât mai cu seamă destinele popoarelor silite să constituie „sistemul mondial socialist", au trecut aproape trei decenii. În nici o altă țară, schimbările structurale ale regimului politic, în esența sa același, nu au avut forma și nici conținutul, respectiv consecințele dramatice ale „Revoluției Române". Și pentru a fi siliți să credem că a fost revoluție, siluitorii istoriei au siluit până și Constituția României, în al cărei preambul valorile universale ale democrației ar rezida din „idealurile Revoluției din decembrie 1989".
În România, fără a fi cu nimic justificat, înlăturarea regimului totalitar de sorginte comunistă s-a „legitimat" cu prețul vieții a 1.000 de compatrioți și a sângelui a peste 2.000 de răniți, după ce Nicolae Ceaușescu abandonase puterea. Oameni mințiți și înșelați au fost chemați în stradă pentru a fi sacrificați brutal, fără milă, cu sângele rece al criminalilor istoriei, miza fiind doar teroarea care trebuia să justifice cele mai urgente și importante decizii și acțiuni ale momentului.
Din păcate, în legătură cu acele evenimente nu s-a ajuns, încă, la vreun rezultat care să poată fi făcut public în mod oficial.
27 ianuarie 2018
(va urma)
