Coma este o stare patologică, ale cărei caracteristici sunt: pierderea cunoștinței, a sensibilității și a motilității voluntare, cu păstrarea relativă a funcției vitale vegetative (circulație, respirație, secreții, schimburi nutritive) ea rezultând sub raport patogenetic din supresiunea funcțiilor cortexului ( scoarța cerebrală), cu păstrarea funcțiilor centrilor vegetativi subcorticali: diencefalici, bulbari, circulații, respirații, reglării tensiunii arteriale.
Diagnostic clinic
Bolnavul este lungit, inconștient, imobil, în relaxare musculară totală, nu răspunde la întrebări, nu reacționează la excitații, dar activitatea cardiacă și mișcările respiratorii persistă uneori. Bolnavul pierde urina și chiar scaunul, prin relaxarea sfincterelor, sau, dimpotrivă, are retenție de urină și fecale. Diagnosticul diferențial se face cu sincopa, lipotimia (leșin), colapsul circulator. Menționez un fapt important: sincopa și lipotimia sunt stări în care, alături de inconștiență, sunt abolite și funcțiile vitale: inima și respirația sunt oprite complet, în sincopă, și aproape complet în lipotimie. Ele se instalează de obicei brusc și au o durată scurtă, de secunde sau minute, terminându-se prin revenire sau moarte.
După mecanismul patogenetic (cauzal) general, comele se împart în două grupe:
I. COMELE CEREBRALE
II. COMELE EXTRACEREBRALE
COMELE DE ORIGINE CEREBRALĂ
1. coma prin hemoragie cerebrală survine, de obicei, la adult sau hipertensiv, mai rar la un tânăr la care hemoragia s-a produs prin ruperea unei malformații congenitale vasculare, anevrismele (dilatații saciforme la nivelul unei artere);
2. comă prin ramolisment cerebral embolic - embolia (înfundarea arterei) se produce la orice vârstă, chiar la tineri, dacă bolnavul este un vechi cardiac, purtătorul unei vechi afecțiuni emboligene (leziuni mitrale, fibrilații atriale, tromboflebitele profunde care nu sunt recunoscute nici de medici),
3. coma prin meningită - coma urmează, în acest caz, meningitei;
4. coma epileptică - uneori, coma este continuarea accesului epileptiform;
5. coma isterică - caracteristici: începutul brusc, subit, uneori stări de leșin, acuze subiective ciudate, atitudini teatrale, circumstanțe, de obicei, psihoemoționale (cearta, șoc sentimental, depresie subită, deznădejde, fond patologic necunoscut, nevrotic, accese isterice în trecut, cu manifestări paralitice funcționale, starea de emotivitate, de labilitate psihică, pleoapele prezintă un clipit rapid, respirația este neregulată, spasmodică - suspin, atitudini ale corpului anormale, paradoxale, nesistematizate, curioase, necorespunzătoare topografic).
Tratamentul comei isterice
La sexul feminin, manevra de comprimare a ovarelor dă rezultate pozitive.
Atenție! Trebuie mai întâi ca rezultatul de comă isterică să fie bine asigurat, și nu numai prin semen pozitive, ci și printr-un diagnostic diferențial, care să excludă o comă de altă cauză. Se procedează cu autoritate, dar nu brutal, cu cuvinte și atitudini zeflemiste, ci delicat, dar insistent persuasiv.
Metodic, se începe prin izolarea bolnavului, deoarece la sexul feminin este mai frecvent, procedând cu tact, arătând compasiune, că situația este lipsită de gravitate, mai ales să nu se pronunțe cuvântul „isterie" și să nu se ironizeze situația, pentru că efectul va fi invers celui urmărit, bolnavul devenind mai rezistent la acțiuni terapeutice. Astfel, ca terapie se utilizează o injecție subcutanată, cu apă distilată, anunțând pe cei de față (1 -2 aparținători); bolnavul va simți durerea injecției, apoi se poate încerca intravenos, cu gluconat de calciu.
În ciuda faptului că mă repet, compresiunea pe zonele ovariene, zonele isterigene, dă rezultate foarte bune.
6. come cerebrale accidentale - prin insolație sau traumatism cranio-cerebral.
II. COMELE DE ORIGINE EXTRACEREBRALĂ
1. comele renalului (coma uremică);
2. comele hepaticului;
3. comele diabeticului, cu două forme: coma diabetică clasică acido-cetozică, în care glicemia crește peste valori normale, și coma hipoglicemică, atunci când glicemia coboară sub limitele fiziologicului; 4. coma barbiturică; 5. coma alcoolică; 6. coma eclamptică; 7. coma oxicarbonată; 8. coma produsă prin alte substanțe toxice; 9. comele infecțioase; 10. comele disendocrine - hormonale; 11. comele dishomeostezice; 12. coma prin insolație.
Tablou clinic
Fiziopatologic, se produce printr-un sindrom de hipertensiune intra-craniană, iar ca atitudine, se instituie următoarele manevre, de către cei aflați în jurul bolnavului: aplicații reci pe craniu - pungă cu gheață, comprese reci, iar terapia medicamentoasă aparține medicului.
De asemenea, tot prin insolație, se produce o comă cu sindrom de anemie cerebrală. Dimpotrivă, se procedează astfel: capul în jos, fără pernă (poziția Trendelenburg), aplicarea de acțiuni energice, de reanimare circulatorie, respiratorie. În asemenea cazuri, dacă nu se intervine cu suficient profesionalism, riscăm să pierdem bolnavul.
De notat: clinica și terapia comelor care au fost înșiruite aparțin medicului specialist. De asemenea, tratamentul comelor alcoolice cu: alcool etilic (horincă, țuică, palincă) și alcool metilic au fost descrise într-un articol anterior.
