TUNELUL TIMPULUI - OAMENI, LOCURI, LEGENDE, CIUDĂȚENII ȘI OBICEIURI TRĂITE PE PĂMÂNTUL PERSAN XXXII

Distribuie pe:

Serialul TUNELUL TIMPULUI, cu generozitate publicat de redacția cotidianului mureșean „Cuvântul liber", fără îndoială constituie fascinația pe care a exercitat-o asupra mea anumite virtuți, o realitate trăită, văzută și simțită la fața locului, focul fierbinte al deșertului, acolo unde am învățat să descopăr frumosul din lume. Când m-am întors în România, eram în multe privințe, în primul rând în ceea ce privește modul de a gândi și de a vedea lucrurile, o persoană destul de diferită de ceea ce eram la plecarea din țară cu mai puțin de 3 ani înainte. Opțiunile mele despre lume și viață plină de învățăminte primiseră noi contururi. Ajunsesem să înțeleg că și toți cei care au experiență practică a vieții despre rolul și locul omului în societate, în lumina clarificărilor aduse de o nouă experiență, muncă și viață împreună cu oameni diferiți, iranienii.

Trebuie să mărturisesc cititorului acestui serial că am așternut pe hârtie cu pasiunea unui om în inima căruia stăruie amintiri dintr-o altfel de viață existența și comportament la care trebuie să te adaptezi și să te obișnuiești cu rigorile ei, aceea în care CORANUL este prezent adânc, un mod de viață în sufletul și inima musulmanilor. Articolele mele, episod de episod, sunt patetice, rupte din realitatea zilelor, lunilor și anilor petrecuți acolo, nostalgice, pline de amintiri și cel mai mult contează pentru mine că ele sunt acceptate de către cititor așa cum sunt. Nu există o regulă cum să scrii. E ca și cum te-ar învăța cineva să simți că trăiești.

Serial tulburător, interesant și captivant, unanim apreciat despre oameni, locuri, legende, ciudățenii și obiceiuri trăite pe pământ străin, pământul vechii Persii, influențat de caracterul, trăsăturile și solitudinea iremediabilă a unor oameni, și mai cu seamă a individului musulman. Trăim alături de oameni, dar nu stăm niciodată să ne gândim sau să spunem cât de mult au însemnat sau cât de mult înseamnă ei pentru noi. Există oameni buni și frumoși care au devenit sau ar putea deveni un model, un model de forță și voință, model care te învață că nimic nu este imposibil. Aș include în această categorie cititorul de ziar și de carte în cazul de față „Tunelul timpului", el poate fi și este inteligent, sensibil, tandru, pasionat și fidel, interesat de subiect și lectură, forma de comunicare, dar și de colaborare cu ce se citește, cu autorul, prin numeroasele telefoane, e-mail-uri și scrisorile adresate, joc abstract al spiritului, ca și muzica. Cititorul se joacă și stă cu imaginația și gândurile lui spre autor, granița dintre plăcere și necesitate, numite dacă vreți „estetica receptării", raportul dintre scriitor și cititor fiind pe aceleași coordonate. Este exact ceea ce simt eu ca răspuns la acest serial.

Scriitorul este muritor, supus legii vieții, pe când produsul scrisului este supus destinului, obiectelor fizice și spirituale, care rămân împotriva cenușii uitării. Cititul pentru fiecare dintre noi este foarte important, aproape în aceeași măsură ca respirația, este o funcție vitală definită prin capacitatea de a înțelege și descifra texte. Cititorul nu poate exista în afara acestui sens. Ochii lui parcurg paginile, iar inima lui caută înțelesul cuvântului tăcut și lipsit de mișcare. O istorie a literaturii propune, în ultimă instanță, o istorie a cititului. Cititorul este acela care are puterea de a stăpâni informația, mesajul transmis prin scris. El descoperă evenimentele, literatura în mod special ca pe o lume mirifică, răbdător pe domeniul esteticului. Însetat de lecturi, petrece ceasuri nenumărate cu cartea în mână, asemănând cu plăcere și inteligență pachete de ziare și cărți. Nu iartă prostia și falsul. Important este să acceptăm lecțiile de înțelepciune care prin intermediul cititorului ni se oferă. Am rămas cu învățăminte, care, involuntar și iremediabil, fac parte acum din bagajul meu permanent, cu iluzia că sistemele de valori mai au o oarecare valabilitate. Cititorii care îmi folosesc sentimentele, cei care sunt, care se implică și care au rămas impresionați de un asemenea serial, îmi împrumută din entuziasmul și nerăbdarea lor, atunci când îți dau zeci de mesaje, făcându-mă, în felul ăsta, să mă simt util, oferindu-mi un rost și o însemnătate pe care nu pot decât să sper că o merit, fără doar și poate, îndemnându-mă să merg mai departe cu sentimentele mele de împlinire sufletească și spirituală. Cele scrise de mine în acest serial, ca de altfel și în cele anterioare, doresc să fie picătura de recunoștință pentru semenii mei, oameni demni, onești, cinstiți și patrioți, cărora le mulțumesc cu multă afecțiune, dragoste și prietenie. M-am întors în trecut, spre visele viitoare și rămân pe mai departe să ascult semnele vieții, pentru că destinul mi-a trimis noaptea amintirilor către întâlnirea cu mine.

 

Lasă un comentariu