FARISEISMUL, ÎNTRE TRECUT ȘI CONTEMPORANEITATE (III)

Distribuie pe:

Vom prezenta în continuare tipologiile fariseilor, așa cum sunt regăsite în cartea lor de referință - Talmudul, din care se pot desprinde opt asemenea tipologii ale fariseilor, cu manifestări și atitudini dintre cele mai variate și ciudate, dintre care unele se regăsesc și în prezent. Aceste tipologii sunt:

Fariseii sichemiți (după numele unui evreu, Sichemu): erau mai pragmatici decât ceilalți, promovând din cadrul doctrinelor fariseismului doar acele doctrine și practici prin care se obțineau rezultate imediate, specifice orientărilor pragmatice și utilitariste de mai târziu, în mod deosebit din prezent, unde valoarea supremă este puterea și avuția materială. Așa cum se știe, astăzi pragmatismul și dorința de putere prin orice mijloace este trăsătura dominantă a contemporaneității și a umanității în general, sintagma latină homo hominis lupus - omul este lup pentru om, rămânând de strictă actualitate.

Fariseii poticnitori sau târâtori: erau aceia care mergeau mai mult târându-se, simulând că au acest mers datorită subnutriției, ca urmare a respectării prerogativelor normative ce le impunea această asceză alimentară, ceea ce evident era fals, cum tot falși sunt și în prezent cei care se pleacă în mod slugarnic și se lingușesc în fața șefilor pentru a obține ceea ce urmăresc, principiul promovat de această categorie de farisei fiind compromisul și umilința și nu excesul de responsabilitate și conștiinciozitate, după cum par a fi. Nu sunt puțini acei farisei care dispun de această artă a simulării și disimulării pentru atingerea scopurilor, mediul lor favorabil fiind regăsit în politică, unde carierismul și avarismul substituie oricare alt scop și principiu moral.

Fariseii încruntați: erau recunoscuți prin ciudățenia comportamentului lor, despre aceștia spunându-se că nu mergeau pe drum, ci pe sub pereții caselor, cu ochii în pământ și mai mult închiși, pentru a nu vedea vreo femeie, loviturile de zidurile caselor producându-le durere, făcând să adopte o asemenea mimică a feței. Rezultă că acești farisei erau fie ascetetici, fie simulau o asemenea atitudine, după cum duplicitarismul îi caracteriza și în alte împrejurări. Și din rândul acestora se regăsesc în prezent, sintagma “ochii văd, inima cere”, așa cum se știe, a devenit o realitate de necontestat, “excepțiile” întărind mai degrabă regula cu privire la ceea ce este desemnat prin acest profil al fariseului și fariseismului.

Fariseii piuliței: erau identificați după modul cum se îmbrăcau și umblau, purtând veșminte care înveleau corpul, asemenea unei piulițe sau unei căciuli, pe care o purtau pe ochi pentru a nu vedea ceea ce era în jur și ar putea provoca anumite porniri instinctive ce ar contrazice prerogativele legii pe care trebuiau să le respecte, cum ar fi asceza fiziologică, asemenea fariseilor încruntați. Exemplele contemporane nu sunt puține la număr, mulți adoptând un asemenea comportament disimulat, bazat pe promovarea și susținerea falsă a principiilor morale față de pornirile hedonice instinctive. Nu au fost puține cazuri de devieri sexuale (exemplu clasic fiind în Biblie Sodoma și Gomora, localități emblematice pentru desfrâu și practicile sodomiste), pedofilism și alte asemenea devieri sexuale în rândul celor care susțin până la paroxism valorile morale creștine, situați la cel mai înalt nivel ierarhic instituțional, care contrastează cu asemenea practici deviante și delincvente, considerând, probabil, că, ceea ce e lumesc, este firesc, astfel că încercările de a ascunde asemenea porniri și trăsături specifice speciei umane, și nu numai, sunt supuse eșecului, neputând fi estompate, anihilate și controlate doar prin intermediul moralei și religiei, ținând de domeniul fiziologicului și carnalului din om.

Fariseii lăudăroși: erau denumiți așa deoarece tot ceea ce făceau și mai ales spuneau, era mai mult laudă decât realitate, considerându-se sub raport moral invulnerabili, ca să nu spunem perfecți, încercând prin asemenea laude și atitudini pozitive față de sine, alături de stima de sine (în mod evident false, de cele mai multe ori), să ademenească cât mai mulți prozeliți, prozelitismul fiind misiunea lor principală în cadrul acțiunilor și practicilor acestei clase a fariseilor. O asemenea specie de farisei este regăsită cu precădere în rândul politicienilor, unde lauda este caracteristica fundamentală în acest domeniu, dar și în rândul unor culte religioase, care se consideră superioare celorlalte, printre acestea evidențiindu-se cultele gnostice, dintre acestea cultul iehovist.

Fariseii fricii: erau și mai sunt și în prezent acea categorie de farisei care se deosebea de ceilalți prin raportul acestora față de acțiunile întreprinse, astfel că tot ceea ce realizau bine, o făceau de frică - constrângere mai degrabă - și nu din conștiinciozitate și responsabilitate față de acțiunile întreprinse, primând în motivația acțiunilor acestora frica și nu principiile și valorile morale, cum lasă să se subînțeleagă. Să ne întrebăm câți dintre noi acționăm din cauza respectării valorilor și normelor morale în ceea ce întreprindem, și nu din cauza fricii față de repercusiunile induse ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor, atribuțiilor care ne revin în ceea ce întreprindem, și atunci, prin răspunsul responsabil al fiecăruia, vom ști cu precizie cine sunt sau fac parte din rândul acestei categorii de farisei, printre care e posibil să ne regăsim fiecare.

Fariseii iubirii: era acea categorie care tot ceea ce întreprindeau avea în vedere respectarea legilor, iar ca suport motivațional, latura afectivă, iubirea față de cei pentru care depun efort și recunoașterea a ceea ce întreprind. Este un lucru binecunoscut - de notorietate, că tot ceea ce întreprind politicienii astăzi și la noi, au ca suport moral “dragostea față de țară și popor”, disimulând așa-numitul “interes național” (vezi conspirația “Sufrageria”), interes care în realitate, în mod fățarnic, ascunde propriile interese personale în “favoarea” celor colective și sociale.

(va urma)

Lasă un comentariu