ION I.C. BRĂTIANU (1864 - 1927)

Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.

O altă personalitate care s-a remarat la 1 Decembrie 1918 este și Ion I.C. Brătianu.

Acesta s-a născut la data de 20 august 1864, la moșia Florica, jud. Argeș, fiind cel mai mare fiu al liberalului Ion C. Brătianu. El a mai fost cunos-cut și sub numele de Ionel Brătianu.

În 1882, după susținerea bacalaureatului, efectuează ca voluntar un stagiu militar în cadrul Regimentului 2 Artilerie, frecventând în paralel și Școala de Poduri și Șosele. În 1883 pleacă la Paris ca și cursant al clasei de matematici speciale A, de la Școala Saint-Barbe, apoi auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice și apoi student la Școala de Poduri și Șosele.

În 1889 obține diploma de inginer. Tot în același an se întoarce în țară, angajându-se ca inginer specialist în construcția de căi ferate la CFR.

Devine membru al PNL în 1895, fiind ales deputat de Gorj. În 1907, fiind în funcția de ministru de Interne, a condus, împreună cu generalul Averescu, acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați. În 1909 este ales președintele PNL. Din această funcție propune reforma agrară și electorală. A fost și conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles, având un rol hotărâtor.

În 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române.

Anul 1918, prin actul de unire al Transilvaniei cu România la 1 Decembrie, este anul în care se remarcă cu o contribuție extraordinară. După Marea Unire, oamenii politici trebuiau să găsească mijloacele adecvate pentru a asigura dezvoltarea României ca stat european.

La banchetul dat cu ocazia primirii delegației de unire din partea Transilvaniei, Ionel Brătianu a spus: „De o mie de ani vă așteptăm și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt clipe în viața unui neam de fericire atât de mare că răscumpără veacuri întregi de dureri. Bucuria noastră nu e bucuria unei singure generații, ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute și sute de ani a stat sub urgia soartei cele mai cumplite, fără a pierde credința lui nestrămutată în această zi ce ne unește și care nu se putea să nu vie ".

După momentul 1 Decembrie, principala preocupare pe plan extern ca prim ministru al României a fost aceea de a se recunoaște acest fapt printr-un tratat internațional. Astfel, la 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinței de Pace de la Paris, care trebuia să reglementeze și această problemă. Însă lucrurile nu au mers așa cum și-ar fi dorit Ionel Brătianu, pentru că s-a luat decizia ca România să treacă în rândul statelor cu interese limitate, putând să participe la dezbateri doar când era invitată, deși în 1916 i se dădea drepturi depline. Într-o astfel de stare, România este obligată să semneze Tratatul de pace cu Germania, în 1919, fără a-l putea studia sau formula observații.

Dorind să nu se repete aceste circumstanțe și în ceea ce privește Tratatul de pace cu Austria, Ionel Brătianu protestează, dar la 10 septembrie 1919, România este pusă în fața faptului împlinit, căci Marile Puteri au semnat acest Tratat peste voia României. În urma acestui fapt , Ionel Brătianu și-a dat demisia, nedorind să semneze acest tratat.

Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață. Astfel, la numai 63 de ani, „mâna de fier" care conducea statul român moare în condiții extrem de suspecte, asemeni Regelui Ferdinand, câteva luni mai târziu.

Veșnică odihnă și acestui diplomat care și-a pus umărul la realizarea României Mari!

 

Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.

O altă personalitate care s-a remarat la 1 Decembrie 1918 este și Ion I.C. Brătianu.

Acesta s-a născut la data de 20 august 1864, la moșia Florica, jud. Argeș, fiind cel mai mare fiu al liberalului Ion C. Brătianu. El a mai fost cunos-cut și sub numele de Ionel Brătianu.

În 1882, după susținerea bacalaureatului, efectuează ca voluntar un stagiu militar în cadrul Regimentului 2 Artilerie, frecventând în paralel și Școala de Poduri și Șosele. În 1883 pleacă la Paris ca și cursant al clasei de matematici speciale A, de la Școala Saint-Barbe, apoi auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice și apoi student la Școala de Poduri și Șosele.

În 1889 obține diploma de inginer. Tot în același an se întoarce în țară, angajându-se ca inginer specialist în construcția de căi ferate la CFR.

Devine membru al PNL în 1895, fiind ales deputat de Gorj. În 1907, fiind în funcția de ministru de Interne, a condus, împreună cu generalul Averescu, acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați. În 1909 este ales președintele PNL. Din această funcție propune reforma agrară și electorală. A fost și conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles, având un rol hotărâtor.

În 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române.

Anul 1918, prin actul de unire al Transilvaniei cu România la 1 Decembrie, este anul în care se remarcă cu o contribuție extraordinară. După Marea Unire, oamenii politici trebuiau să găsească mijloacele adecvate pentru a asigura dezvoltarea României ca stat european.

La banchetul dat cu ocazia primirii delegației de unire din partea Transilvaniei, Ionel Brătianu a spus: „De o mie de ani vă așteptăm și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt clipe în viața unui neam de fericire atât de mare că răscumpără veacuri întregi de dureri. Bucuria noastră nu e bucuria unei singure generații, ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute și sute de ani a stat sub urgia soartei cele mai cumplite, fără a pierde credința lui nestrămutată în această zi ce ne unește și care nu se putea să nu vie ".

După momentul 1 Decembrie, principala preocupare pe plan extern ca prim ministru al României a fost aceea de a se recunoaște acest fapt printr-un tratat internațional. Astfel, la 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinței de Pace de la Paris, care trebuia să reglementeze și această problemă. Însă lucrurile nu au mers așa cum și-ar fi dorit Ionel Brătianu, pentru că s-a luat decizia ca România să treacă în rândul statelor cu interese limitate, putând să participe la dezbateri doar când era invitată, deși în 1916 i se dădea drepturi depline. Într-o astfel de stare, România este obligată să semneze Tratatul de pace cu Germania, în 1919, fără a-l putea studia sau formula observații.

Dorind să nu se repete aceste circumstanțe și în ceea ce privește Tratatul de pace cu Austria, Ionel Brătianu protestează, dar la 10 septembrie 1919, România este pusă în fața faptului împlinit, căci Marile Puteri au semnat acest Tratat peste voia României. În urma acestui fapt , Ionel Brătianu și-a dat demisia, nedorind să semneze acest tratat.

Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață. Astfel, la numai 63 de ani, „mâna de fier" care conducea statul român moare în condiții extrem de suspecte, asemeni Regelui Ferdinand, câteva luni mai târziu.

Veșnică odihnă și acestui diplomat care și-a pus umărul la realizarea României Mari!

 

 

Lasă un comentariu