Publicația „Telegraful Român", în preocupările lui Vasile Netea

Distribuie pe:

Vasile Netea, cărturarul și istoricul mureșean, a fost un om spiritual. A fost un suflet apropiat de cele sfinte, apropiat de oamenii Bisericii, de marii ierarhi ai acesteia, s-a referit prin scrisul său la literatura religioasă, atribuindu-i acesteia rolul primordial în acțiunea de culturalizare a poporului român. Netea se închină cu pioșenie în fața marilor personalități din viața Bisericii, creatori de limbă și cultură românească și luptători pentru idealul național al românilor. Vasile Netea, prin condeiul său, a elogiat personalitatea sfântului și marelui ierarh al Transilvaniei, Andrei Șaguna, care și-a desfășurat activitatea în mijlocul românilor transilvăneni, pentru a da un curs nou, putem spune, istoriei acestei zone. A elogiat, de asemenea, și marile realizări ale acestui ilustru ierarh.

O faptă de mare însemnătate a lui Andrei Șaguna, pe plan cultural, o constituie ziarul „Telegraful Român" de la Sibiu, care, din 3 ianuarie 1853, apare fără întrerupere până azi. Iată, se împlinesc anul acesta 165 de ani de apariție pentru această prestigioasă publicație.

Prin întemeierea „Telegrafului Român" - «gazetă politică, industrială, comercială și literară», - a înțeles să pună la dispoziția Bisericii Ortodoxe și a poporului nu numai un nou factor de culturalizare, ci, în primul rând, un organ de luptă pentru apărarea intereselor poporului român și ale Bisericii. În paginile Telegrafului Român au apărut multe articole de cuprins bisericesc, școlar și politic, scrise de însuși întemeietorul său. Tot aici au apărut mai întâi pastoralele și circularele sale, discursurile pe care le rostea în Parlamentul din Viena, apoi în cel din Pesta, cuvântările rostite la diferite ocazii. Ziarul a fost redactat de Aron Florian, apoi de dr. Pavel Vasici, cunoscutul naturalist, Ioan Bădilă, un timp profesor la Institut, Visarion Roman, fost învățător în Rășinari, profesor la Institut, iar către sfârșitul vieții director al Băncii Albina, Ioan Rațiu, Zaharia Boiu și Nicolae Cristea, toți trei, în acel timp, profesori la Institutul teologic-pedagogic. Apoi mulți intelectuali, de-a lungul timpului, au fost redactori la Telegraful Român, scriind în paginile acestuia o sumedenie de articole interesante. Până în 1863 a apărut de două ori pe săptămână, iar de atunci până după 1918 de trei ori. Din 1859, unele materiale erau tipărite cu litere latine, iar de la 1 ianuarie 1863 a apărut în întregime numai cu alfabet latin. De notat și faptul că redactorii s-au pronunțat și au adoptat de la început ortografia fonetică, ferindu-se de exagerările etimologice frecvente pe atunci.

Cărturarul Vasile Netea are cuvinte extrem de elogioase la adresa acestei prestigioase publicații bisericești sibiene. Iată cum caracterizează Vasile Netea publicația „Telegraful Român": „Preconizat la început ca un organ informativ pentru clerici, preoți și învățători, «Telegraful», datorită redactorilor și colaboratorilor săi, s-a impus repede ca un apreciat organ cultural literar, preocupat de educația maselor populare, de valorificarea limbii și literaturii populare, de dezvoltarea învățământului, de consolidarea, prin cultură, a legăturilor între românii de pretutindeni și de afirmarea spiritului patriotic românesc. Foiletoanele sale au fost printre cele mai îngrijite și mai interesante ale timpului, ele fiind dedicate îndeosebi creațiilor literare, problemelor de limbă și pedagogie, preocupărilor artistice. Marele merit cultural al «Telegrafului Român", a fost acela - părăsind ortografia etimologică cipariană în care se scriau atunci toate periodicele și cărțile transilvănene - de-a adopta ortografia „Junimii", care va deveni, apoi, ortografia Academiei Române, prin aceasta aducându-se o strălucită contribuție la unificarea ortografiei române. Din acest punct de vedere, - cum scria unul din vechii istorici literari - «Telegraful Român» a făcut o adevărată revoluție culturală".

Spunea în continuare Vasile Netea: „«Telegraful Român» a reprodus și el numeroase creații din scriitorii de peste Carpați, obținând. totodată. și anumite colaborări directe, fapt ce a făcut ca în paginile ziarului de la Sibiu să poată fi citiți - pe lângă scriitorii transilvăneni - Alecsandri, Anton Pan, D. Bolintineanu, B.P. Hașdeu, Titu Maiorescu, Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu și alții. Bogatei sale activități în direcția culturii și a literaturii, avea să i se adauge, totodată, și o însemnată activitate politică cu caracter patriotic. … În timpul Războiului pentru Independență, ziarul sibian a fost unul din cele mai însuflețite organe de presă românească din Transilvania. În coloanele sale s-au publicat, rând pe rând, pentru a potența entuziasmul patriotic al românilor transilvăneni, principalele documente diplomatice ale războiului, începând cu declarația de independență rostită de M. Kogălniceanu, la 9 mai 1877, ample reportaje despre marile bătălii de la Grivița, Rahova, Plevna, precum și numeroase articole cu privire la semnificația pentru România a acestui aprig război... Cea mai însemnată contribuție a «Telegrafului Român» la susținerea Războiului de Independență a fost, însă, atenția acordată listelor de subscripție lansate de comitetele din Transilvania pentru ajutorarea cu bani, alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte și medicamente a ostașilor de pe front, a răniților, a familiilor lor, văduvelor și a orfanilor". Mai adaugă Netea: „Ca și în legătură cu lupta pentru Unirea Principatelor și Războiul pentru Independență, «Telegraful Român» a susținut și oglindit fără încetare și lupta din toamna anului 1918, pentru Unirea tuturor românilor, proclamată la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Ziarul sibian a publicat, de asemenea, toate comunicatele și proclamațiile Consiliului Național Român, de la Arad, precum și chemarea pentru adunarea de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care avea să decreteze unirea tuturor românilor". Din această descriere a lui Vasile Netea se poate desprinde valoarea și importanța acestei publicații de-a lungul timpului.

 

Lasă un comentariu