Privirea critică a unui simplu cititor de istorie este șocată în primul rând de tonul triumfalist, entuziasmat al scrierilor sovietice care tratează evenimentele de după 28 iunie 1940 ca pe un carnaval, ca pe o manifestare sărbătorească de masă. Lipsesc, din păcate, din aceste scrieri, vuietul tancurilor, împușcăturile, țipetele și vaietele celor torturați și schingiuți de NKVD. Lipsește frica și deznăndejdea sutelor de mii de oameni care nu mai erau stăpâni pe destinul lor, lipsește tristețea sutelor de mii de refugiați, calvarul altor sute de mii deportați în Siberia. Sunt multe, foarte multe întrebări ce s-au sedimentat în conștiința românilor basarabeni, terorizată și diformă. Sunt multe, foarte multe întrebări care au fost și încă vor mai fi…
Câteva dintre acestea, legate de evenimentele de după 28 iunie 1940, au fost clarificate cu ajutorul a doi istorici basarabeni: Anton Moraru și Petru Săndulache.
- Armata sovietică a intrat în Basarabia și în Bucovina de nord în ziua de 28 iunie 1940, însă RSS Moldovenească a fost creată abia în 2 august, adică la mai mult de o lună. Cine și cum a administrat acele teritorii în acel interval de timp?
Anton Moraru: Înainte de sesiunea Sovietului Suprem al URSS au fost adoptate mai multe hotărâri care au avut o imensă importanță politică. Astfel, la 2 iulie 1940, în cadrul ședinței Biroului Politic al PCUS, I. Stalin, V. Molotov, N. Hrusciov, M. Calinin, L. Beria, M. Kaganovici și alții au discutat ,,Problemele CC al PCUS din Ucraina", respectiv chestiunea formării comitetelor de partid județene și comitetelor executive județene din Basarbia și Bucovina de nord. Nu este însă clar de ce dezbaterea nu a fost pusă sub genericul ,,Problemele Comitetului Regional Moldovenesc al PC din Ucraina și ale PC al RASSM" (Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, creată în 1924, în componența RSS Ucrainene), deoarece, după 28 iunie 1940, după cum se știe, puterea lor s-a extins temporar și asupra teritoriului Basarabiei. Nu este exclus ca aceasta să fi fost una dintre tentativele lui N. Hrusciov și a altor lideri din Ucraina de a lăsa intact statutul de mai înainte al RASSM și al organizației de partid moldovenești în vigoare, de a include Basarabia în componența RSS Ucrainene, deoarece V. Molotov a menționat în nota sa din 28 iunie 1940 că Basarabia ,,e populată, în temei, cu ucraineni".
Pentru I. V. Stalin nu avea vreo importanță esențială în ce mod va fi rezolvată chestiunea Moldovei. Dar în urma discuțiilor și a schimbului de opinii, la 2 iulie 1940, Biroul Politic al PC al PCUS a adoptat următoarea hotărâre: ,,Înainte de formarea raioanelor, a se permite CC al PC din Ucraina să formeze în Basarabia și în partea de nord a Bucovinei comitete județene ale PC din Ucraina și comitete executive județene în următoarele județe: Chișinău, Hotin, Soroca, Akerman, Cahul, Bender și Cernăuți
Aceasta este prima hotărâre oficială a Biroului Politic al CC al PCUS în chestiunea construcției de partid și de stat din Basarabia. Biroul Politic a stabilit că, „componența comitetelor județene ale PC al Ucrainei și a comitetelor executive județene se aprobă de PC din Ucraina", nu de Biroul Politic al PC din toată Uniunea Sovietică, după cum era de așteptat, avându-se în vedere statutul poporului moldovenesc. S-a mai hotărât: ,,Componența comitetelor executive județene se publică în ziarele județene din partea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene", nu din partea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Astfel, Stalin a lăsat toate chestiunile legate de creare a organelor de partid și de stat din Basarabia, determinarea soartei poporului moldovenesc, pe mâinile lui Hrusciov și ale celorlalți lideri ucraineni.
Faptul că I. V. Stalin a lăsat destinul Basarabiei pe mâinile lui N. Hrusciov și ale altor lideri ucraineni ar părea neimportant, în realitate el a jucat un rol nefast pentru viitorul Basarabiei și a locuitorilor săi. Pe baza hotărârii Biroului Politic al CC al PC al PCUS, la 9 iunie 1940, CC al PC din Ucraina a aprobat componența comitetelor județene ale PC al Ucrainei în Basarabia Sovietică și în Bucovina de nord.
Dintre toți membrii acestora doar doi erau moldoveni: T. A. Konstantinov și S. S. Zelenciuc, dar nici aceștia nu erau originari din Basarabia.
La câteva zile, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a confirmat componența comitetelor executive din Basarabia și Bucovina de nord, care exercitau funcțiile puterii sovietice în județe. Între cei 75 de membri ai comitetelor executive județene, 71 erau ruși și ucraineni și doar patru moldoveni. Iar între cei 51 de membri ai celor nouă comitete județene ale PC al Ucrainei au fost confirmați doar doi moldoveni, cu toate că în ținut activau aproximativ 400 de foști ilegaliști din Basarabia. Petru Săndulache: Esențial este acum să răspundem la următoarea întrebare: unde a dispărut organizația de partid din Basarabia, care număra aproximativ 400 de membri? Doar ea, conform logicii, ar fi trebuit să se situeze în fruntea evenimentelor politice ce s-au desfășurat și aveau să se desfășoare. Și ar mai fi o întrebare: de ce și cu ce drept conducerea RASSM a luat în mâinile sale puterea de pe întregul teritoriu al Basarabiei, care era de aproape nouă ori mai mare decât suprafața RASSM?
În ziarul ,,Sovietskaia Moldavia" din 29 iunie 1940 se scria: ,,În noaptea de 28 iunie, în cadrul consfătuirii extraordinare a comitetelor orășenesc Chișinău și regional, a fost constituit Comitetul revoluționar provizoriu al Basarabiei".
Devenind un organ provizoriu revoluționar, de stat, acest comitet a întreprins o serie de măsuri energice în scopul formării comitetelor provizorii revoluționare, a detașamentelor populare înarmate, a comitetelor de sprijin ale Armatei Roșii în județe, orașe și sate. Cu alte cuvinte, încă din 28 iunie 1940 pe întregul teritoriu al Basarabiei exista un guvern provizoriu ce trebuia să exercite puterea, după ce aveau să fie desființate structurile politice existente.
-Care a fost atitudinea administrației sovietice față de populația românească din ținut?
A. M.: În hotărârea Biroului CC al PC din Moldova, din 21 iunie 1989, s-a subliniat că „în momentul eliberării Basarabiei și reunirii sale cu Patria Sovietică, în iunie 1940, față de organizația comunistă a Basarabiei, care ieșise din ilegalitate, a fost comisă o nedreptate: ea nu a fost recunoscută ca o unitate de partid". În al doilea rând, după cum s-a stabilit și în ședința Biroului CC al PC al Moldovei, din 1 iulie 1989, represiunile în masă din Basarabia au început în anii 1940-1941. Ele au fost îndreptate împotriva așa-numitelor ,,elemente sociale străine". Se știe că la 13 iunie 1941 a avut loc o deportare în masă, căreia i-au căzut victime 4.500 de familii moldovenești. Dar și până atunci și după aceea au avut loc multe asemenea acțiuni represive și de deportare. O responsabilitate directă pentru aceste nelegiuri o poartă cadrele de partid de la noi, dar și din Ucraina, în frunte cu N. Hrusciov, S. K. Timoșenko, D. S. Korotcenko, I. G. Lâsenko, P. G. Borodin și alții.
- Știm că la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la care s-a hotărât soarta Basarabiei și Bucovinei de nord a fost invitată câte o delegație din cele două ținuturi. Câți membri cuprindeau delegațiile? Și din cine erau compuse?
A. M.: Din partea Basarabiei și Bucovinei de nord a participat o singură delegație compusă din 32 de persoane, dar fără drept de vot, fiind socotită drept ,,oaspete"!
- Atunci cine a reprezentat interesele Basarabiei și Bucovinei de nord la respectiva sesiune?
P. S. Nimeni!..
A. M.: La 2 august 1940, pe ordinea de zi a Sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, la punctul doi, figura chestiunea ,,Despre formarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești unionale și includerea părții de nord a Bucovinei în componența RSS Ucrainene". Dacă chestiunea formării RSSM este cât de cât clară, nu este deloc clară pentru ce a fost introdusă aici și problema Bucovinei de nord și, mai ales, de ce aceasta a fost inclusă în componența RSS Ucrainene, la fel ca și județele Akerman și Ismail ale Basarabiei. În momentul în care aceste județe au fost incluse în componența Ucrainei, românii basarabeni reprezentau 28,6 la sută, iar ucrainenii numai 25,4 la sută, din numărul populației. Ulterior, în aceste județe, au fost strămutate peste șase mii de familii din regiunile Cernigov, Sumi, Vibița, Lvov, Volân și Kameneț-Podolsk, ceea ce a dus la schimbarea artificală a raportului etnic din sudul Basarabiei.
- Vă rugăm să vă referiți la chestiunea delimitării teritoriale dintre RSS Moldovenească și RASS Moldovenească!
A. M.: De la 10 iulie la 2 august 1940 s-a desfășurat cea mai mare dramă incongnito între RSS Moldovenească și RASS Moldovenească, în privința stabilirii frontierei comune. După 10 iulie, Biroul Politic al C.C. al PCUS și Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a cerut RSS Ucrainene și RSS Moldovenești să facă ,,propuneri" cu privire la stabilirea frontierei comune dintre Ucraina Sovietică și RSS Moldovnească.
P. S.: Cu toate că se cunosc aceste propuneri, nu știm cum anume s-a făcut târgul și nici nu știm cum au reușit ucrainenii să-l convingă pe Stalin că trebuie ciopârțită harta Basarabiei. Eu cred că problema frontierelor n-ar fi trebuit să existe. Basarabia și Bucovina de nord nu au intrat niciodată în componența Ucrainei, iar granițele RASS Moldovenești erau stabilite încă din 1924, când s-a înființat.
- Cred că se impune și o concluzie…
A. M.: RSS Moldovenească a fost formată conform principiilor totalitariste, care dominau în acea perioadă URSS. În primul rând, nu a fost luat în seamă dreptul populației românești din Basarabia. Aceasta, ca parte componentă a României, n-a fost recunoscută, conform documentelor internaționale, de URSS. Era un paradox. Basarabia era reunită cu Moldova de peste Prut din 1918, pe baza dreptului juridic și a actului din 27 martie 1918. Acest drept juridic a fost recunoscut de marea majoritate a statelor europene. Istoricii sovietici au fost obligați, mai bine de 70 de ani, să falsifice actul din martie 1918 și să apere concepția stalinistă privitoare la Basarabia.
Iată de ce putem spune acum că ,,alipirea" Basarabiei la URSS este un act nelegitim. Sub aspect juridic, azi nu putem vorbi despre intrarea Basarabiei în componența URSS, cu atât mai mult despre intrarea ei de bună voie, deoarece această chestiune nu a fost examinată, cel puțin formal, cum s-a procedat în cazul republicilor baltice, care au fost primite în URSS în aceeași sesiune.
* Că Ucraina a dorit dintotdeauna să încorporeze Basarabia și Bucovina de nord între granițele sale nu este o noutate. Ea a urmărit acest lucru încă din momentul în care Basarabia și-a declarat autonomia, devenind Republica Democratică Moldovenească, în 1917. În 25 iulie 1917, o delegație basarabeană, în frunte cu Vladimir Cristi, a sosit la Kiev pentru a participa la o Consfătuire a Guvernatorilor, făcând parte din Ucraina autonomă. Sosită acolo, delegația a aflat că Rada Ucraineană a trimis la Petrograd o delegație, în urmă cu trei zile, pentru a obține aprobarea guvernului rus de a fixa definitiv hotarele Ucrainei autonome, compusă de zece gubernii, în care urma să intre și Basarabia. Fără a mai pierde nicio clipă, Vladimir Cristi, însoțit de I. Erhan, au plecat imediat spre Petrograd, unde au sosit în 27 iulie. Acolo au aflat însă că, în urmă cu o zi, guvernul rus a aprobat definitiv granițele Ucrainei cu zece gubernii, între care și Basarabia. Profitând de prezența unor soldați moldoveni în Regimentul de Gardă, cei doi au putut intra în Palatul de Iarnă, ținându-i calea lui Kerenski. Auzind ce doresc, acesta i-a refuzat categoric. Bazându-se pe faptul că Rusia trăia atunci o situație de anarhie și descompunere, cei doi l-au amenințat pe Kerenski că o sută de mii de soldați moldoveni vor părăsi armata rusă. În fața acestei situații guvernul rus a revenit și a recunoscut dreptul la autodeterminare și autonomie a Basarabiei, la fel ca Ucraina, dar fără a face parte dintre guberniile acesteia.
(iunie, 1991)
(Din volumul Basarabia iarăși și iarăși…)
