Evident, ca iubitor al culorii și al poeziei, ca poet, mi-am apropiat sufletul, întotdeauna, de una dintre categoriile estetice ale artei: frumosul.
O afirmație care mi-o confirmă, iată, din plin, noua expoziție de flori, portrete și icoane, de la Galeria de Artă „Unirea", a doamnei Maria Mera, despre care am avut prilejul să vorbesc, cu ocazia altei expoziții, cea de la Galeriile „Cuvântul liber".
Consecventă, cu sine, cu încredere în talentul, în harul, în chemarea domniei sale, dincolo de o modă azi a ermetismului, artista Maria Mera, prin cromatică și bucuria privirii, face în pictură, prin cele 60 de lucrări, din ultimii doi ani, cu flori, portrete și icoane, ce știe ea că face mai bine. Limbaj aparte, floare-i sursă și obiectiv care, împreună, lasă senzația coborârii unui mister de undeva, dintr-o împărăție a culorilor, totul amintind de acea necesară supraviețuire a eului artistic. Sub semnul icoanei, cu neam credincios, primul creștinat, în Europa, prin Apostolul Andrei, încadrează acele portrete ale unor personalități, ale unor oameni dăruiți actului cultural.
Totul, după acele norme simple ale propriei referiri, când se apleacă asupra florilor cărora le dă viață pe pânză. Că parcă-s dispus lor, florilor, să le acord prioritate.
Flori! Flori de toate neamurile. Și artă, sub icoana luminii! Bucurie a ochilor, a minții, a sufletului! Asta o simte, asta o trăiește privitorul într-un moment al clipei unei realități.
Parcă mai e ceva în miezul acestui frumos floral: senzația că, încetul cu încetul, acel vis al reînvierii neamului se va împlini. Apropierea de frumos este o garanție, o certitudine!
Aflată deja dincolo de teritoriul căutărilor, pe acest spațiu al certitudinii, afirmării și împlinirii, Maria Mera convinge și confirmă!
Dincolo de flori, ne încântă aici alte flori, în metal, ale artistului Ioan Zibilianu, constituind acea firească dovadă că, acolo, unde a înflorit talentul, acea chemare lăuntrică, e posibilă arta.
Trecut prin Gheorgheni, Reghin, Onești, Târgu-Mureș, parcă mereu căutând acea rază a chemărilor, sub influența benefică a unor maeștri artiști plastici, Ioan Zibilianu a început să lucreze în metaloplastie, devenind membru fondator al Cenaclului „Azomureș" din Târgu-Mureș, apoi și membru al Asociației Artiștilor Plastici.
Revenind în țară, în 1990, în anul 2011 începe să lucreze, din nou, în arta metaloplastiei, care l-a consacrat, reușind acea materializare artistică în plachete, talere, potire, pocale, având drept sursă de inspirație argintăria transilvană.
Rodul artei sale a ajuns în expoziții din România, Ungaria, Austria, Elveția, unde, știe oricine, este greu de pătruns!
Arta domniei sale este acel frumos aparte, dăruit ochiului și minții, frumos ieșit de sub mâna măiastră, sub care metalul rece a înflorit!
Felicitări artiștilor!
