Pofta iredentistă a UDMR vine mâncând din răbdarea și toleranța românească!

Distribuie pe:

În seara de 7 februarie a.c., întorcându-mă spre casă, un cetățean târgumureșean, supărat, chiar revoltat, după stupidul vot din Senat, în urma căruia a fost înființat Liceul Teologic Romano-Catolic „Rakóczi Ferenc" din Târgu-Mureș, desființat, ca ilegal, mă întreba: „Domnule Lădariu, unde au fost senatorii români, mai ales cei ardeleni, de la PSD, ALDE și USR, care au votat o ilegalitate, deoarece exista o hotărâre definitivă a Curții de Apel din Târgu-Mureș, organism legiuitor bine cunoscător al realității, privind acest liceu?".

Unde au fost, așadar, acei senatori din Ardeal, care s-au făcut părtași la marea rușine? (Un vot echivalent cu o trădare!) Din păcate, iar asta am constatat-o, timp de opt ani (1992-1996; 1996-2000), ca deputat PUNR, că, ciudat, mulți parlamentari români, ardeleni, i-au uitat, chiar foarte repede, pe aceia care, cu ștampila în cabina de vot, ei, alegătorii, i-au trimis în Parlament să le apere interesele, să fie, mereu, alături de problemele țării, de doleanțele cetățeanului, de interesul național, nu de cel personal. Iar la vot să procedeze conform interesului național. Mai ales că Legea fundamentală, Constituția României, prevede, cât se poate de clar că votul, în Parlament, „nu este imperativ"! Adică, fiecare parlamentar votează cum îi dictează propria conștiință! Oare, la 7 februarie, asta a fost conștiința lor?

Unii, din păcate, au înțeles totul, cam altfel. De cum au pășit în Camera Deputaților sau în Senat, au început să apeleze la acele scenarii personale de îmbogățire. Totul, pentru portofelele lor, pentru burta lor, de nesătui, pentru hatijacul, de la o zi la alta tot mai plin! Așa că nu le mai pasă lor de cei care i-au trimis în Parlament. Deci, interes personal, nu interes național! Asta fac și unii parlamentari ardeleni, confirmând, uimitor de repede, că în politică nu există sentimente, ci doar interese. Interese personale și interese de partid! Și votează așa cum li se dictează, întorcând spatele propriului electorat!

Poate că cel mai penibil parlamentar s-a dovedit acel Liviu Pop (PSD), care, luând-o razna peste arătură, a debitat acele scenarii halucinante pentru un ales al neamului! Cică, dacă cei doi reprezentanți, ai PMP și ai PNL, care și-au manifestat protestul față de votul prin care s-a comis încă o ilegalitate, prin înființarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureș, unde vor veni, pentru a întări tabăra minoritară, și o parte din elevii Liceului „Bolyai Farkas", de unde, după 1990, elevii și profesorii români au fost, pur și simplu, alungați, atunci când UDMR a vrut, el, Liviu Pop, ar vota, dacă cei doi ar propune înființarea unui liceu agricol la Nana-Călărași. Doamne, ce pleavă o fi având ăsta în căpățână? Ce are, oare, una cu alta, ca să se potrivească, măcar cât de cât? Asta înseamnă a vulgariza totul! La Târgu-Mureș este vorba despre o ilegalitate, despre înființarea unui liceu la propunerea UDMR, ca efect al iredentismului maghiar, după scenarii abracadabrante, cu anumite scopuri neorevizioniste, în final. Comparația cu Nana este, pur și simplu, o bătaie de joc! O jignire!

Iar dacă domnia sa nici acum, după 28 de ani, de la acea sângeroasă ciocnire, între maghiari și români, conform unor scenarii iredentiste, nu a aflat adevărul, e grav!

Oarecum, pe aceeași coardă o ia și senatorul, Vlad Alexandrescu, șeful grupului parlamentar al USR, din Senat, partid aflat în opoziție, care, intenționat, bineînțeles, și el încurcă borcanele, atunci când se referă la tensiunile etnice din 20 martie 1990. Oare, nici măcar după 28 de ani, nu a aflat încă, nici el, nu s-a întrebat ce s-a petrecut, în acea zi de 20 martie, aici, la Târgu-Mureș, în acel „minirăzboi civil" și, mai ales, ce scenarii s-au jucat atunci pe scena acelor confruntări sângeroase? Scenarii bine ticluite prin unele birouri occidentale (despre care a scris și a vorbit, de atâtea ori, și generalul Aurel I. Rogojan!), mai ales pe la Budapesta, scenarii care, în final, au eșuat. Fosta Regiune Autonomă Maghiară (RAM), de tristă amintire, apărută sub presiunea consilierilor sovietici, în anul 1952, nu a mai fost refăcută. Acesta era scopul iredentist și neorevizionist, și în decembrie 1989! Dar a curs sânge! Mulți răniți! Violența aceea tipică, iredentistă, s-a văzut, cum a fost văzută, de o țară întreagă, și sălbăticia cu care țăranul Mihăiță Cofar era lovit în Piața Trandafirilor! Iar dacă nu erau Vatra Românească și Partidul Unității Naționale Române (PUNR), partid la 15 martie 1990 înființat, instituțiile statului fiind, pur și simplu, intenționat înlăturate,de oamenii lui Iliescu și Petre Roman, scenariul iredentist al UDMR ar fi reușit. Până și premierul Petre Roman, venit la Târgu-Mureș, era de părere că „Vatra a oprit valul iredentist maghiar!".

Bazându-se, fiind sigură de reușită, pe acest scenariu, UDMR a declanșat, începând cu 19 martie 1990, acea nenorocire interetnică, încercând prima rupere a României și refacerea Regiunii Autonome Maghiare. Să afirme, însă, că acesta, adică evitarea altui conflict, a fost motivul pentru care a votat aiurea, împotriva interesului național, că grija, pentru senatorul Opoziției, a fost pentru „acei copilași", nevinovați, care „au dreptul la educație" (oare când și unde, în această Românie, minoritarii n-au avut, tot timpul, acel drept la educație într-o țară dată ca model în rezolvarea acestei probleme, conform standardelor europene?!), pare un fals argument. Chiar o jalnică minciună.

Numai că, în dedesubtul unor scenarii, cum este cel de față, aplicat prin votul unei ilegalități, domnul senator se înșeală amarnic. Nu drepturi, pentru că minoritarii le au, cu prisosință chiar, nu gândul la acei elevi, i-au împins pe UDMR-iști la această continuă hârjoneală târgumureșeană, la această, într-un fel, hărțuire de durată, ci cu totul altceva: anume acel gând ascuns al lor, conform unor calcule iredentiste, gând la care înțelepciunea senatorului USR n-a ajuns încă. Ei vor și luptă până obțin totul. Au obținut limba maghiară în administrația publică și în justiție? Au obținut! Dar denumiri de străzi în limba maghiară? Au obținut! Dar înscrisuri bilingve? Au obținut acum, în Parlament, votul pentru înființarea scandaloasă a acestui liceu? Au obținut tot ce doreau.

Ce doresc și urmează ca ei să mai obțină? Autonomia Teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, autonomie teritorială pe criterii etnice. Nu se lăuda un lider al UDMR că, și aceasta, va fi obținută, probabil chiar în Anul Centenarului Unirii! Ce insultă!

Culmea culmilor, rușinea rușinilor! Chiar a doua zi, UDMR a depus, la Parlament, un alt proiect de lege, privind „Statutul de autonomie a Ținutului Secuiesc" (cuprinzând județele Harghita, Covasna și Mureș). Pofta iredentistă vine mâncând din răbdarea, și din toleranța românească! Lacomi, întotdeauna nesătui, mai ales când e vorba de pământ românesc, ăstora oricât și orice le-ai da, tot nemulțumiți vor fi și vor dori mai mult! Dacă le întinzi un deget, ei îți înhață și-ți mușcă mâna întreagă. Așa sunt obișnuiți!

După acest precedent, acei adormiți parlamentari, care se aflau în somn adânc, atunci când, în Senat, a fost votat acel proiect al UDMR, total antiromânesc,

s-ar putea ca să voteze, ca și la 7 februarie 2018, și proiectul de lege, udemerist, pentru ruperea, pentru destructurarea „statului național, unitar și indivizibil" românesc. Cu acești trădători de neam e posibil orice și oricând. Și te poți aștepta la orice!

Lasă un comentariu