• Ești nedrept, Doamne! De ce nu îmi dai posibilitatea ca, de la alt nivel, să dau demnitate acestei țări? De ce lași toți șterșii și vânduții să conducă România, toți cei care nu o iubesc și o văd doar ca pe o oportunitate de a se ajunge? Doamne, dacă nu mă crezi, nu mă ajuta, dar ajută atunci Doamne pe alții, pe cei care vor cu adevărat pentru țara asta numai binele din lume. Și vor, și pot, și știu și să muncească și să se sacrifice pentru binele ei. Îți spun că mai sunt milioane. De ce nu îi vezi? Dacă nu știi, îți spun eu, care mai umblu pe jos, pe acolo pe unde cei de sus nu mai ajung. Haide, Doamne, fă un efort și pune românii potriviți la locurile potrivite! Și eu, atunci, te voi așeza în mentalul și în inima mea la locul potrivit. Haide, să ne dăm șanse unu altuia! Mulțumesc, Doamne, că mi-ai ascultat păsul! Cine ți-a vorbit? Un nimeni, dar nu contează. Important e mesajul!
• Când mă gândesc că cei mai mulți cântăreți merg în țară, și nu numai în țară, și pentru 3-7 cântece cântate iau o „coșarcă" de bani, iar poeții merg în orașe și sate pe gratis, de cele mai multe ori pe banii lor, pentru a susține cultura scrisă și nescrisă a neamului, pentru a comemora sau omagia scriitori și oameni de cultură, sau oameni care au făcut istorie, mă apucă indignarea și spun că atitudinea oamenilor e nedreaptă. Nu am nimic cu cântăreții, dar de ce aș fi eu inferior unui cântăreț? Și eu pot să mișc masele prin arta mea! Nu cer indulgențe, ci îmi exprim un un punct de vedere. Și eu am o gură, cel puțin a mea, de hrănit, și nu am nici mină de aur și nici tiparniță de bani. Poate nu am dreptate, sau poate am! Lăsați-mă măcar să mă exprim neîncorsetat! Atâta drept mai am, cred, și sper să nu mi-l luați și pe ăsta. Atât mi-a rămas. Și nu vă cer nicio plată pentru a-mi asculta păsul! Spun și voi spune mereu ce am de spus și nu retractez! Al dvs. R.D., un „scârța, scârța pe hârtie", contemporan cu ignoranța celor mai mulți!
