Dincolo de ora exacta a idealului

Distribuie pe:

Cartea „A(m) fost odată…", a doua a ing. Octavian Popa, după „Oameni, fapte, întâmplări" (2016), în care era cuprinsă experiența exemplară a celor 14 ani de primariat în municipiul Târnăveni, este, în mod explicit, o autobiografie, o variantă a prozei memorialistice, înscriindu-se între textele de graniță cu referent(i) real(i) și discurs personalizat.

Prof. univ. dr. ing. Vasile Boloș semnează prefața.

Aflat într-o frumoasă etapă a vieții, o luminoasă, dar parcă prea grăbită senectute, autorul se întoarce în lumea amintirilor, dintr-un sentiment al datoriei față de oamenii pe care i-a cunoscut, i-a îndrumat sau a colaborat, față de unii cu pioasă pomenire, pe alții omagiindu-i, dar cu speranța că spusele sale „vor trezi interesul unor tineri care, prin muncă serioasă, o pot lua de jos și să ajungă cât mai sus".

Miza autobiografiei nu este niciodată doar viața personală, ci are o țintă mai importantă. În acest caz e vorba de o mărturie despre perioada de maximă dezvoltare, dar și de incredibilă dispariție a unei unități industriale, în care se fabricau peste 35 de produse chimice, complet diferite, din care foarte multe erau destinate exportului sau erau strict necesare altor unități industriale. E vorba de platforma chimică întemeiată cu peste un secol în urmă, sub numele NITROGEN, devenită ulterior marele Combinat Chimic Târnăveni.

Titlul, aparent banal, reproduce formula inițială a basmului care face trimiterea din real în ireal: „A fost odată un combinat", precizează autorul. Printr-un mic artificiu, perfectul compus plural devine semn al modestiei și solidarității: „Cel ce am fost, n-am fost doar eu, ci toți cei care am colaborat într-o activitate prodigioasă în peste 50 de ani".

Autorul își amintește, cu nostalgie, de anii de școală parcurși cu succes în orașul natal Târnăveni, de învățători și profesori, insistând asupra frumoșilor ani ai studenției la Facultatea de Electromecanică a Politehnicii din Cluj-Napoca, unde obține la „ora exactă" a idealului, cum titra o ziaristă clujeană, susținerea proiectului de diplomă pentru titlul de inginer electromecanic.

Fără intenție, probabil, structura cărții amintește de secvențele și motivele narative ale unui basm în care, însă, nu va învinge Binele. Ne aflăm în cea mai concretă realitate, dar cu momente aproape fabuloase.

După facultate, Octavian Popa obține repartiție la întreprinderea Electromureș din Târgu-Mureș, dar decesul timpuriu al tatălui, l-a obligat (motivul interdicției) să-și urmeze cariera profesională la Combinatul Chimic Târnăveni, unde se angajează la 31 ianuarie 1967. Începe cu adevărat „ora exactă a idealului", care va dura aproape trei decenii. La acea dată munceau în combinat peste 6.500 de oameni.

Înainte de a relata experiența sa profesională și managerială, ca inginer electromecanic, autorul introduce o secvență intitulată „Fotbalul, dragostea mea" (în liceu a jucat la juniorii Chimica), un intermezzo, un fel de formulă mediană menținând suspansul epic, câteva pagini agreabile cu text și fotografii despre Asociația sportivă Chimica, în cadrul căreia a deținut funcția de președinte al secției de fotbal.

Paralel cu dezvoltarea și afirmarea Combinatului (în deceniile 7 - 9) ca forță a comunității, orașul este cuprins și de febra sportivă. Echipa Chimica promovează în divizia B (în 1976), iar echipa de juniori câștigă Campionatul Național de juniori (1977). Autorul disimulează când spune: „Nu mi-am propus să intru în detalii despre munca și rezultatele din fotbal." Dar o face, conștient că: „Rolul social al acestui sport, într-un oraș mai mic, este foarte important."

Secvența „La muncă în combinat" fixează un destin. Este primit cu simpatie și interes, bucurându-se de la început de încredere, într-un colectiv de mare competență profesională. Este cooptat în colectivul de investiții, care, în intervalul 1967 - 1981, va realiza un vast program de investiții. În intervalul 1974 - 1981 va fi responsabilul compartimentului investiții, perioadă în care a participat de la „săpături" până la punerea în funcțiune sau renovarea și dezvoltarea a nu mai puțin de 20 de obiective, între care și renumitele cuptoare 5 și 6 CARBID. După aceste precizări conchide cu amărăciune: „Din păcate nimic nu mai există din ce s-a realizat atunci." Cu această stare de spirit relatează creșterea, dar și involuția până la dispariția unei unități de elită a chimiei românești.

În 1981 devine șeful secției Energetică-Automatizări-Utilităț i, iar din 1985 preia conducerea Serviciului Mecano-Energetic. Această secție asigură funcționarea tuturor componentelor productive prin repartiția cotelor la cele trei energii: electrică, termică, gaz-metan. Cartea detaliază, în cel mai autentic stil tehnico-științific, procesele tehnologice, dar și eforturile depuse pentru buna funcționare a Combinatului. Strădaniile specialiștilor dirijați de ing. Octavian Popa sunt ilustrate printr-o serie de documente, norme de stat, tabele grafice, scheme, note tehnice, procese verbale etc., din arhiva personală a d-lui inginer. Presa urmărea cu atenție eforturile colectivului de a reduce consumul de energie.

Un martor permanent era reputatul jurnalist Ioan Cismaș. Articolele din presă, facsimilate, atestă eforturile eroice ale colectivului secției mecano-energetice pentru asigurarea productivității în condițiile restricțiilor din anii 1980 - 1989, și după. Stilul dominat de termeni tehnici, lipsit de ambiguități, pe înțelesul specialiștilor mai ales, avea, totuși, nevoie de un talent de narator pentru a asigura o minimă accesibilitate discursului. Ing. O. Popa are acest talent. În narațiune domină, firește, indicii temporali, dar și conectori care atestă subiectivități, reacții morale sau afective: „Cred că"; „De menționat"; „Iată cum"; „Pentru cunoscători amintesc"; „Ar fi fost bine" etc.

Personalul secției trăiește momente terifiante pentru asigurarea energiilor necesare menținerii în funcțiune a Combinatului, îndeosebi a cuptoarelor de carbid. Cartea reproduce câteva fotografii ale transformatoarelor de la Carbid: „Am recuperat câteva fotografii din această fostă «bijuterie» (CARBID), pentru istoria unui fost mare combinat." - notează autorul.

În partea cea mai consistentă, cartea pare copleșită de relatări tehnologice, dar printre ele, elementul uman irigă spațiul arid al limbajului tehnic ca o apă curată miraculoasă.

Prin Legea 15/1990 se înființează S.C. BICAPA S.A., care preia întregul patrimoniu al Combinatului Chimic. În același an, ing. Octavian Popa devine primar (n.n. PUNR-ist) al orașului. Va reveni după 1996, și în 1997 este numit director mecano-energetic la BICAPA.

În 1991, CARBID-FOX se desprinde din S.C. BICAPA S.A. Acest moment a însemnat începutul sfârșitului. În general, după relatarea unor evenimente, autorul formulează o idee care marchează agonia Combinatului: „Zilnic și lunar se urmărea producția de energie de la CET; a mai rămas în funcțiune, până în octombrie 1999, când s-a produs ultimul kWh de energie la CET"; „situația devine tot mai gravă prin prisma datoriilor restante la furnizorii de utilități"; „începând cu 5 ianuarie 2000, furnizorul de gaze sistează livrarea către S.C. BICAPA S.A., lucru care duce la oprirea instalațiilor tehnologice"; "…prin oprirea și a CARBID-ului, totul s-a terminat și apoi totul a dispărut. Asemenea multor fabrici din țară!"

Cartea s-ar fi putut numi și „Recviem pentru un mare Combinat".

Biografia, studiile performante, implicarea și dăruirea în exercitarea profesiunii, funcțiilor și responsabilităților, a idealurilor tinereții studioase, sunt relatate obiectiv, cinstit, cu modestie, fără emfază, orgolii sau patetisme. Cartea ne propune o existență paradigmatică, tocmai prin firescul și omenescul ei, prin succesele personale și ale celor cu care a muncit și i-a lăudat cu sinceră prețuire, fără invidie, împărtășind succese și insuccese, tristețe și bucurii, dificultăți și izbânzi, speranțe și dezamăgiri. Sub acest aspect cartea „A(m) fost odată…" este o carte luminoasă cu toate că relatează și o poveste în care nu învinge binele.

Oamenii, personajul pozitiv, au răzbit, dar i-au înfrânt vremurile.

O istorie a Combinatului Chimic Târnăveni nu poate ignora această carte, o mărturie a dezastrului cu care s-a confruntat o comunitate, un oraș nevoit să-și reinventeze destinul.

 

Lasă un comentariu