Pornind către Israel, revelația a fost găsirea locului Nașterii Sale reale, în Bethlehem, Palestina! Am plecat spre îndepărtatele meleaguri în care s-a născut și a trăit, a murit și a înviat Iisus Hristos, fără să știu, ca și atâția alții, că însuși locul nașterii Lui nu este în Israel, ci în Bethlehem, care aparține de alt stat, Palestina.
Traseul pentru aceste pelerinaje, în general, este același. Eu am avut privilegiul să călătoresc datorită agenției târgumureșene Vandor, pe același traseu, dar în alte condiții, modificate mult în favoarea părții arabe. Directoarea foarte tânără, Beata, are meritul de a fi dedicată total profesiei, dar și celei de ghid turistic, fiind vorbitoare de limba arabă, cu experiență de 5 ani în domeniu pe această zonă, cu o părere foarte bună despre aceste teritorii atât de puțin explorate de europeni.
Așa că, în cazul meu, locul Nașterii Domnului, peste care s-a ridicat Nativity Church, Biserica Nașterii Domnului din Bethlehem, a fost cel mai spectaculos, deși aparținând de alt stat decât cel cu care suntem învățați de mici, în majoritatea religiilor, care nu cunosc de fapt adevărul.
Am călătorit de la Haifa și Tiberias până la Nazareth, în locuri evreiești extrem de sărace, dar și negospodărite, probabil din cauza războiului, dar tot nu este o scuză pentru evreii de acolo că nu au grijă de cele mai sfinte locuri în care a trăit întruparea lui Dumnezeu pe Pământ.
Am avut un șoc să văd deșertul Ierihonului, despre care învățasem din Biblie că e un loc blestemat de Dumnezeu, un oraș distrus de El din cauza răutății extreme a celor de acolo. Am trăit experiența cu Bunul samaritean, un arab datorită căruia am avut, pe parcursul întregului pelerinaj, ocazia să fotografiez totul, de aceea îi voi da numele, Sharif Abu Sneineh, de la rețeaua de transport auto cu același nume. Pentru cine își amintește pilda din Vechiul și Noul Testament, după ce tâlharii din Ierihon au bătut, lăsând aproape mort un om, au trecut pe lângă el un preot, un levit (evreu) și cu toate astea doar bunul samaritean, arabul, a legat rănile lui cu untdelemn de măsline și must. Pilda aceasta ne-a fost reamintită de misionarul Mamon Wilson, care a spus că Domnul l-a trimis în România și i-a spus să dea doar țării noastre cartea lui…
Revenind la pelerinaj, am fost peste tot, de la Marea Galileii din Capernaum, până la Marea Moartă, cea mai joasă și sărată din lume, unde am făcut și baie, cum însă nu am putut în Iordan, precum sirianul Naaman de 7 ori, vindecat de Elisei, precum Domnul Iisus botezat de Ioan Botezătorul.
Încununarea călătoriei a fost precum am scris, în Bethlehem, unde cazarea în hotelul arab Nativity a fost opulentă, în Shibyl, un oraș mic de arabi de la poalele muntelui Tabor, unde s-a petrecut transfigurarea, Schimbarea la față a Domnului Iisus, în Ierusalim, care e împărțit între Israel și Palestina, unde am vizitat Mormântul Sfânt al Învierii Domnului Iisus, Grădina Ghetsimani, unde s-a rugat în agonie, dar și mormântul Mariei, mama sa, a cărei casă am vizitat-o în Nazareth, ca și locul unde Iisus a ucenicit în tâmplărie.
Chiar dacă și acum persistă controversele cum că nu se știu exact locurile unde a trăit, predicat, călătorit, rugat, transformat, murit și înviat, eu am avut revelația în trei locuri, respectiv al Nașterii și Învierii Lui, că acestea s-au petrecut într-adevăr acolo, dar și la Zidul Plângerii, unde a fost Domnul Iisus. Aici, în mod foarte ciudat, am ajuns atât de greu, deși este cel mai important simbol evreiesc, de pe vremea regelui Solomon.
Greu a fost și la graniță, unde am îndurat cele mai neplăcute verificări (fiind exagerate întrebările „unde am călătorit și de ce merg în aceste țări, pe cine cunosc acolo, și cu cine stau acasă", faptul că mi s-a aruncat deodorantul și era să rămân fără crema pentru entorsa la genunchi), deși sunt datoare să laud Otopeniul, pentru modul cum arată, în stil occidental, mult mai bine decât cel din Tel Aviv- deși acela e considerat deja oriental. Voi lăuda și popasul la „Casa Românească", un loc mai mult rustic decât tradițional românesc, dar cu oameni foarte cumsecade, situat în apropierea aeroportului.
O altă dezamăgire a fost la Muntele Sion, unde așteptam atât de mult să ajung, însă, unde ghidul evreu a avut neinspirata idee să afirme că nu e sigur că în mormântul lui David se află osemintele lui, aceasta fiind o adevărată blasfemie la adresa părintelui spiritual din care descinde Messia.
Comerțul care se face pe urmele Domnului Hristos e dezamăgitor, ca și kitch-urile care se vând, globurile care succedau sărbătorile, pomii atât de prost împodobiți de Crăciun, mai rău ca la noi, nimicurile care se comercializează, comerțul cu iconițe false, legendele puerile ca cea din Grota Laptelui Mariei și toți sfinții necunoscuți spre a căror chilii am fost plimbați cu măgăruși trudiți sau pe picioare lovite, îndepărtează pe mulți de credința adevărată.
Vegetația luxuriantă de palmieri însă e impresionantă, ca și lumea Orientului cu menorele și obiectele de îmbrăcăminte, uleiurile parfumate de nard, specific evreiești, dar comercializate, paradoxal, de arabi, chiar făcute cadou nouă. Cu ghinionul că vremea nu a ținut cu noi, fiind mai frig în Israel, decât acasă, m-am întors cu o părere schimbată în bine însă, despre Palestina. Acolo am fost cu adevărat respectați.
Cert e că locurile acelea trebuiesc mai bine îngrijite. Noi ne-am întors cu dorul de a reveni în lumea arabă. Cel puțin grupul nostru. Adică un gând cu totul diferit față de cel cu care am plecat. Din multe pilde din Biblie reiese că însuși Domnul Iisus a trăit și a iubit în mare parte teritoriul Palestinei! Poate chiar mai mult decât pe altele, dacă nu la egalitate, aceeași concluzie fiind despre toți cei care provin de acolo, fie că sunt arabi sau evrei. Domnul ne iubește pe toți la fel, din orice neam, nu face discriminări, asta scrie tot în Biblie. Israelul real este cel din timpurile vechi ale Lui și ale lui Moise, nu un teritoriu geografic sau altul. El e în sufletul nostru, nu în acele rămășițe. Pe via Dolorosa, Drumul Crucii, era ciudat să ne spună ghidul evreu că nu e sigur că aceea era casa Mariei sau cealaltă. Având în vedere că palestinienii Îl respectă mai mult, chiar dacă îl consideră doar un profet, poate că Domnul Iisus alege pe cine nu se așteaptă alții, să Li se reveleze.
Am avut conștiența chinului și a suferinței Sale atât pe traseul unde a suferit, a fost torturat și biciuit, răstignit, unde și-a cărat cu greu Crucea în spate, căci drumul e lung, și în Grădina agoniei Sale, cu arbori încolăciți și tenebroși ca în coșmaruri. Dar de la suferință și moarte, drumul ne-a revelat și Învierea Sa. Și cu certitudinea ei ne-am întors în locurile sfinte. Așadar, aceasta este reala direcție potrivită.
