La Muzeul Național de istorie al Republicii Moldova am vizitat o expoziție de documente și fotografii despre o epocă pe care noi, cei mai în vârstă, o cunoaștem bine: stalinismul. Documentele expuse sunt cutremurătoare! Ele ne readuc în memorie imagini de coșmar! Fiecare document, fiecare fotografie își au câte o istorie, una tragică. Se află aici numeroase portrete ale unor oameni care au avut același destin dureros: „arestat și executat la data de…"! Nici nu a mai avut loc vreun proces spre a se stabili vinovăția sau nevinovăția celui care a avut neșansa de a fi fost declarat „dușman al poporului"! De cine anume?.. De un singur om, cel care avea drept de viață și de moarte asupra a milioane de oameni: STALIN!
Se află expuse aici numeroase documente care dovedesc modul în care s-a format baza teoretică și ideologică a stalinismului, care avea să conducă apoi la dezvoltarea monstruoasă a cultului personalității. Acesteia aveau să-i cadă victime, pe teritoriul URSS, 40 de milioane de oameni, din care o sută de mii în Moldova sovietică. Dar oare va mai ști cineva vreodată ceva despre sutele de milioane de oameni care au fost asasinați pe teritoriile fostelor țări socialiste, între care și România?!
Spre surprinderea mea, la un moment dat, am dat și peste un exemplar al revistei „Lupta de clasă" (nr.2-3 din1926), „organ al PCR", în care este vorba despre „capitalismul aruncat la lada de gunoi a istoriei"! (Din câte se pare, s-a întâmplat „vice-versa", ajungând acolo socialismul!). Rămân impresionat, neplăcut, desigur, de unul dintre sloganurile epocii staliniste: „Veșnic vor trăi ideile lui Stalin, care vor lumina omenirea"! Spre fericirea noastră și a generațiilor ce vor veni după noi, nu la multă vreme după trecerea la cele veșnice ale „tătucului", au avut aceeași soartă și ideile sale, fiindcă prea mult a terorizat omenirea.
De la distanța în timp, ce ne desparte de acea epocă, care a terorizat copilăria și adolescența generației mele, acum putem judeca „la rece", cum se spune, realitatea ei dureroasă. De aceea, privind portretul celui mai odios criminal al tuturor timpurilor și citind și explicația care îl însoțește: „vom face toate colhozurile bolșevice și pe toți colhoznicii avuți!", simt că mi se încrâncenează carnea, fiindcă îmi dau seama că am în față cel mai negru din tot ce se poate numi „umor negru" scris vreodată!
Se află marcată aici și data de 28 iunie 1940, „ziua eliberării Basarabiei de sub jugul României regale"! Odată cu aceasta au ajuns și pe pământul său ,,operele geniale" ale tătucului Stalin! Un teanc dintre ele se află și în această expoziție. De ele este răzimată o secure însângerată! Aceasta simbolizează „fericirea" pe care a adus-o românilor basarabeni, ajunși fără voia lor în țarcul stalinist, „eliberarea Basarabiei de sub jugul României regale"!
„Fericirea" lor a fost una tragică. Un lagăr, îngrădit cu sârmă ghimpată, dincolo de care se află „chipurile luminoase" ale „marilor dascăli": Lenin și Stalin, având în spatele lor, desfășurate larg, faldurile drapelului roșu, cu secera și ciocanul. În țarcul îngrădit cu sârmă ghimpată cadavre și… „cadavre" vii! O imagine cutremurătoare! Însoțită de o explicație ce exprimă un adevăr crud: „Totul a fost o minciună"!!!
(Din vol. Basarabia iarăși și iarăși…, ediția a II-a, 2018)
