Pacea, Știința și... Eroul

Distribuie pe:

„În aceste vremuri de adânci prefaceri sociale și de frământări între popoare, când se folosesc toate mijloacele pentru înlăturarea urii și împământenirea dreptății, omenirea așteaptă - mai dornică decât oricând - să audă răsunând cuvântul de PACE și IUBIRE. Trăim la răscrucea unor timpuri, când se găsesc destui ațâțători, care se ostenesc să semene ura și să provoace dușmănia, săpând prăpăstii și neînțelegeri și ridicând ziduri despărțitoare între neamuri și popoare. Împotriva acestora BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ trebuie să lupte cu neînfricare, propovăduind neîncetat, că toți oamenii suntem fii ai aceluiași Părinte Ceresc și că avem poruncă sfântă să ne iubim unii pe alții, dărâmând zidurile ridicate din dușmănie și astupând zidurile ridicate din dușmănie, și astupând gropile adâncite de ură, fiindcă „Nu duhul temerii ni l-a dat nouă Domnul, ci al puterii, al dragostei și al întregii înțelepciuni".

Iustinian Marina (1901-1977),

În anul 1915 a intrat la Seminarul Teologic „Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea, și la absolvire în 1923 obține și diploma de învățător. În anul 1925 se înscrie la Facultatea de Teologie din București, obținând titlul de licențiat în anul 1929. În anul 1932 este numit în funcția de director al Seminarului Teologic „Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și a fost detașat ca slujitor la catedrala episcopală. Rămâne văduv în 1935, crescându-i singur pe cei doi copii ai săi Silvia și Ovidiu. Ca o recunoaștere a drepturilor sale, a fost cinstit cu toate onorurile bisericești, fiind ales și membru în Consiliul Central al Asociației Generale a Clerului și a primit Meritul Cultural clasa I pentru Biserică. În anul 1945 este ales pe postul de Arhiereu Vicar la Mitropolia Moldovei cu titlul de Vasluianul. Tot în acest an este tuns în monahism primind numele de Justinian. Este ales Patriarh BOR în 1948, datorită vredniciei prin statornicia sa în credință. În anul 1948, la chemarea lui la Cluj, s-au adunat 37 de protopopi și preoți greco catolici care au semnat revenirea în cadrul Bisericii Mame Strămoșești Ortodoxe. A păstorit ca patriarh timp de 29 de ani, o perioadă foate grea, perioadă când a realizat foarte multe edificii sociale, culturale și bisericești. A publicat 12 volume sub titlul semnificativ „Apostolatul social", periodice, articole, cuvântări, pastorale. S-au reeditat în această perioadă „Biblia sinodală" în două ediții: 1968 și 1975, Noul Testament, toate cărțile de cult, manualele pentru învățământul teologic, lucrări cu caracter teologic și istoric. În perioada sa, s-au construit 302 biserici din temelie, s-au restaurat 2345 biserici dintre care 999 monumente istorice și 128 de mănăstiri și schituri. După spusele d-lui Mihai Urzică, patriarhul Justinian s-a dovedit un abil diplomat și a căutat să țină piept, atacurilor împotriva Casei Domnului. El a menținut strâns unite rândurile clerului, a sprijinit pe condamnații politici dintre preoții și călugării eliberați pe rând din pușcării, înfruntând sancțiunile, amenințările și chiar domiciliul forțat la care, pentru o vreme, a fost supus.

Patriarhul Justinian a găsit soluții tuturor problemelor Bisericii noastre, care trebuia să-și îndeplinească misiunea sa, în vremuri de cumplită prigoană comunistă atee. Moare în anul 1977 și este înmormântat în interiorul Mănăstirii Radu Vodă din București.

P.S. „Ceea ce a fost, aceea va mai fi și ceea ce s-a întâmplat, se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare" (Ecleziastul: 1, 9).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu