„Mi-e dragă țara pân' la lacrimi, / Mi-e drag și sfânt poporul meu, / Cel obidit de grele patimi / Și pumnu-n gură pus mereu. // Suntem săraci în astă țară / Bogată și cu codrii verzi / Pe care unii o doboară / Și ne transformă în cirezi. // De vite obidite-n casa / Ce ne-am zidit-o din amar/ În care-am așezat și masa / Ce pentru noi e sfânt altar. // Treziți-vă! Români din țară, / Treziți-vă! Și fruntea sus, / Nu suntem lumii de ocară, // Suntem copii de dac apus. // O țară cu întinse plaiuri / Am fost cândva pe-acest pământ, / Venit-au oști pe frunți cu lauri, / Să ne dărâme, pleavă-n vânt. // Dar au venit și au plecat, / Noi am rămas pe glia noastră, / S-o apărăm că nu-i păcat / E-a noastră pe planet-albastră!"
OANCĂ AURELIA (1948 - ), scriitoare din Maramureș; în meseria de artă, prima iubire, a fost și este, desenul-pictura, iar a doua iubire este scrisul-literatura; a scris și publicat cărți de literatură pentru copii: „ Povești de iarnă", „Tărâmul zânelor", „Menelau -Miorlau și Lilica - Miaunica", „Săniuța fermecată", proză: „Flămânzi din dragoste" - editura Eurotip, Baia Mare, 2011; „Floarea de câmp", editura Eurotip, Baia Mare, 2014; poezie: „Din pulberi de stele", editura Eurotip, Baia Mare, 2017 - etc.; face parte din Asociația Scriitorilor Români - filiala Maramureș, din L.S.R. - Maramureș și din Clubul „Spinul„ - club al epigramiștilor din Baia Mare; în scrierile sale manifestă interes atât pentru pastel cât și pentru poezia patriotică.
***
„Am văzut pe marginea râului un om căzut în noroi până la genunchi, și, venind unii ca să-i dea mâna l-au afundat pe el până la grumaji". Asta s-ar traduce astfel: „ați venit să-l apărați, ca funia pe spânzurat."
Avva Pafnutie- monah, „În orice loc te vei duce, nu te măsura pe tine însuți și vei fi liniștit!"
***
„Nu pot înțelege la români mania lor de a se lăuda că sunt urmași ai coloniștilor romani, știind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutați din provinciile estice ale Imperiului, chiar și administrația introdusă de cuceritori aveau aceeași obârșie. Priviți chipul moților, al țăranilor din Țara Hațegului și Făgărașului, la maramureșeni și bucovineni și veți cunoaște figurile dacilor sculptați pe Columna de la Roma".
Emmanuel de Martonne (1873-1955), geograf și pedagog francez, bine cunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor „ROMÂNIEI MARI".
***
P.S. „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor". (Apocalipsa 14, 7)
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
