Marea Unire -100 - Cărți noi - SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI

Am reacționat fără reținere la ideea realizării unei antologii lirice circumscrise unor evenimente esențiale pentru „devenirea (noastră) întru ființă": Războiul de Reîntregire a Neamului și Marea Unire, ajunse, pe rând, la moment centenar.

O selecție pentru o astfel de antologie este, fatalmente, subiectivă, dar nu poate fi pusă sub semnul îndoielii buna credință, nevoia de a recupera/restitui gesturi poetice ale unor angajamente patriotice. Și când spun patriotice, exclud orice conotație ideologică prin care s-au compromis, prin abuz de uz și deturnare, sentimente fundamentale care țin de ființa neamului, de devenirea națională.

Criza literaturii, de care s-a vorbit cu mai multă sau mai puțină îndreptățire, are în lirica patriotică o victimă majoră. Aproape că s-a indus un soi de vinovăție, de compromis pentru orice tentativă de reabilitare a unui gen liric, poezia patriotică.

Am spus-o întotdeauna, e convingerea mea intimă, că sentimentul patriotic nu exclude altitudinea estetică, nu salvează o temă, oricât de înălțătoare e, poezia. Cu atât mai mult în cazul poeziei patriotice, în care adevăratul patriotism vine și din exigența axiologică.

Războiul de Reîntregire a Neamului a avut poezia lui, angajantă, mobilizatoare, plină de speranță, dar și de suferință, de durere, pentru că orice război are vămile lui, rănile lui.

Marea Unire, în entuziasmul înfăptuirii ei, nu putea să nu declanșeze trăiri lirice.

Există o mare poezie a celor două evenimente? Fiecare poate să-și formuleze propriul răspuns, din perspectiva în care o astfel de poezie e supusă judecății de valoare.

Una dintre semnificațiile acestei lirici, deloc de neglijat, este dimensiunea importanței sale ca document, ca radiografie a unei stări de spirit în care au fost antrenate energii nebănuite și în numele cărora s-a plătit cu jertfe mari de sânge.

Ambele evenimente, însă, au probat eroismul la români, unul care are temelie istorică, probat în atâtea alte momente cruciale pentru păstrarea ființei naționale.

Cărturarul Marin Iancu, ardelean confiscat de munteni, în misiunea sa de dascăl, nu putea să stea deoparte în a argumenta și cu lirica patriotică legată de cele două evenimente, că oricâte păcate I s-ar găsi poporului român, nu-i pot fi contestate credința sa, conștiința sa de neam, curajul său, demnitatea sa, măcar în momente decisive.

Poate fi această antologie și un manual pentru învățarea sentimentelor patriotice de către cei care nu le-au perceput/avut încă, dar și pentru a renaște orgolii naționale la cei la care acestea au căzut în adormire.

Antologia profesorului Marin Iancu, cărturar angajat pe frontul limbii și literaturii române, ne propune acest sumar. Criteriile după care și-a selectat autorii și textele lor nu sunt exclusiviste și limitative. Ba chiar a renunțat la strictețe tematică, incluzând texte dintr-un orizont mai larg.

Autorii antologați sunt de toate calibrele și de cele mai diverse situări în istoria literaturii române.

Lipsit de prejudecăți, prof. dr. Marin Iancu ne propune această antologie (Editura Vatra veche, 2018). Bună sau rea, rămâne să judece cei care o vor parcurge. Dar cine are porniri de contestare a ei mai are o variantă de lucru: să purceadă el însuși la realizarea unei antologii mai bune.

Nicio antologie nu o va putea exclude, însă, pe alta. Fiecare își va găsi locul ei acolo, în raftul de bibliotecă sau în colțul de inimă cu care dăm seamă pentru trecerea noastră prin lume.

 

Lasă un comentariu