Recent, la Studio 21, un elegant spațiu al Universității de Arte din Târgu-Mureș, Cristinela Olăreanu, actrița și profesoara aleasă în echipa celui mai reușit proiect cultural din județ, Punți de lumină, m-a invitat la examenul de arta recitalului, unde am descoperit-o pe ea ca profesoară de excepție și ca actriță. O știu de când era studentă și juca în „Nunta însângerată". O rețin și din filmul „Undeva în Est" unde este ea însăși surprinsă, pentru că am reținut exact rolul pe care l-a jucat foarte bine. Mi-a fost dor de spațiul teatral, întrucât am absolvit aceeași universitate și chiar am avut nostalgia studenției. Profesionalismul cu care a fost făcut examenul m-a dus cu gândul la festivalurile școlilor de teatru europene de la Târgu-Mureș, dar și la cele din Sibiu. Însăși calitatea acestui examen, ca un spectacol complex, m-a făcut să îmi dau seama că, într-adevăr, cultural, orașul se situează foarte sus, dar tensiunile etnice și lipsa aeroportului, de care răspund concret cei din Udmr și cei care nu își fac bine treaba la Consiliul Județean au fost impedimentele pentru care orașul nu a intrat în finala competiției pentru capitala europeană 2021, dar am deplină încredere în Timișoara, datorită aspectului spiritual de acolo. Revenind la Târgu-Mureș, Universitatea de Arte rămâne deocamdată pe primul loc din județ, ca instituție culturală, unul din motive fiind că profesorii de acolo sunt cei mai buni, inclusiv cei care au creat acele festivaluri la care mă refer. Noii veniți în județ, inclusiv la Consiliul Județean, ar trebui să se documenteze mai bine despre cei care au fost aici, înainte să facă festivaluri, deocamdată nereușite, să lase răzbunările și ideea că dacă un director de teatru a fost demis, nu a rămas cel mai bun profesor și, se pare că și director, până la proba contrarie. Revenind la examenul UAT, a fost foarte profesionist. Jucat de șapte studenți care și-au construit mai mult singuri recitalurile, pe texte din Shakespeare, William Wordsworth, Dimitri Miticov, Ana Ahmatova, Lucian Blaga, Margaret Atwood, Nina Casian, Sylvia Plath, Nichita Stănescu dar și...Răzvan Ducan, autorul fiind prezent la recital, tema examenului coordonat de Cristinela Olăreanu și Dana Lemnaru a fost construcția dramatizată a recitalului de poezie. Scenariul s-a construit în funcție de povestea parcursivă ce ieșea din textul versului. Studenții anului III au optat pentru recitalul de autor și din mai mulți autori, care serveau ca text situația și povestea pe care ei doreau să o parcurgă. S-a lucrat mult la construcția de sine a textului, mulți autori și versuri citite. Au ales versurile ce ofereau o parcursivitate a poveștii și care au făcut legătura de la o etapă la alta de dezvoltare a subiectelor. Apoi a urmat etapa verticală, cea de ridicare propriu-zisă în scenă, și găsirea spațiului cel mai potrivit, după spusele Cristinelei Olăreanu. Am remarcat că s-au creat efectiv spații de joc din pivnițe și catacombe, ceea ce m-a dus cu gândul la festivalurile din Sibiu. Cristinela spune mai departe, „trebuia valorificat și spațiul", nimic nu este întâmplător. Lumile imaginate trebuiau să-și găsească potrivita corespondență în realitatea prezentată. Versul reprezintă o reflecție a trăirilor poetului, iar studentul-actor manifestă această trăire prin emoția transmisă ca esență. Amintesc și numele studenților, precum și temele lor, Alexandra Moldovan - Coșbucul meu, Mihaela Daniela Adi - Memoria celulei, Georgiana Teleman - O despărțire relativă, Larisa Giurgiu - Recital, Vlad Haneș - Laura Palmer și prietenii săi, Laura Petric - Ofelia, Vlad Todea - Cumpăr timp. În ceea ce privește ofertele Palatului Culturii, concertul Phoenix a fost dezamăgitor în lipsa fostului solist Bogdan Bradu, în raport cu prețul exagerat de scump. Fiindcă eu cunosc mai bine decât oricine această trupă ale cărei concerte le-am urmat prin țară, pot să spun că problema, acum, este cea a managementului. Când nu mai au nici solistul care atrăgea cât de cât atenția asupra acestei trupe, publicul nu prea rămâne cu aceeași bucurie culturală în urma concertului. Sincer mi-a părut rău că mi-am luat bilet. Când era Bogdan solist, un tenor pregătit de Luciano Pavarotti, sunau altfel concertele, dar aveam și invitație la toate spectacolele, și nu au fost puține, ci 7, prin toată țara. Acum, stilul rock agresiv ne duce mai degrabă cu gândul la proiecte eșuate ca Peninsula și Vibe. Palatul Culturii nu se pretează la astfel de spectacole, e mai bună polivalenta. Compensarea din aceeași sală a venit însă, din partea Filarmonicii, tot săptămâna trecută, care ne-a oferit un concert simfonic de excepție, cu Mozart, Uvertura Clemența lui Titus și, mai ales, concertul pentru pian și orchestră în La major, interpretat cu precizie de foarte apreciatul Horia Mihail. Dirijor a fost Paul Mann din Anglia. Din proiectele cultural-spirituale reușite din orașul nostru este și evanghelizarea lui Godfrey Ngrishi, care durează două săptămâni, cu săli arhipline la Biserica Adventistă de pe strada Aurel Filimon. Misionarul a venit din Africa de Sud, Botswana, și a fost adoptat de 8 ani în județul Mureș, împreună cu familia numeroasă. Este profesor de științe, cu mari legături în Medicină, la fel ca celălalt predicator despre care am scris. E bine când lumea se concentrează mai mult asupra aspectelor spirituale. Tema, este, dacă suntem pregătiți să ne întâlnim cu Domnul Iisus Hristos, când omenirea este pe marginea prăpastiei și sfârșitul este tot mai aproape. La aceste lucruri ar trebui să medităm mai mult!
