Se zice că, „neputând" fi prezent peste tot în aceeași „stare", Dumnezeu a „inventat" și lăsat să înflorească în lume, pentru om, câteva minuni, suverane pe deasupra de toate: inima mamei, brațul protector al tatei, puterea de înțelegere a soției, ochii și sufletul copiilor/ copilaria, poezia, dorul, aducerea-aminte, credinta, recunoștința, iubirea, lacrima, patima, surâsul, bucuria, cântecul, mirarea, prietenia, omenia.
NICUȘOR, cu câtă tulburare va fi primit de la înger vestea și cât de amară îi va fi fost durerea sufletească, de neputința amânării ceasului, dar și cât de eliberatoare va fi fost pentru draga ta Doamnă, presimțirea trecerii dincolo; și, cu atât mai tulburați, azi, sunteți voi, cei cuprinși și neputincioși și muți de durearea despărțirii.
Așadar, iertați-o că n-a reușit să mai smulgă vieții vreme cât să se mai bucure de bucuria și iubirea voastră, celor atât de dragi ei; și nici să se mai aline de curatul sufletului, de căldura inimii și de dragul întâlnirii cu preaiubiții ei nepoți. Pentru că, știut este că, nimic pe lume nu se compară cu minunea fericirii pe care nepoții o dăruiesc bunicilor.
Și așa, terminându-și rostul ei pământesc, s-a dus să se hodinească, un pic mai mult, pe cosița ei de Cer și Ler. Voi, cei rămași, neuitați-o vreodată, în timpul și sufletul și amintirea și rugăciunea voastră de dor și lacrimă; vezi tu, cu toată dragostea ei de viață, cu tot surâsul ei întotdeauna aducător de bucurie, cu toată firea pozitivă și încrederea ei unică, și inima în stare să cuprindă lumea toată, până la urmă a fost un om care" a pierdut partida cu ruleta destinului".
NICUȘOR, de ce seacă izvorul, de ce se veștejeste floarea, de ce moare omul drag, acum a înțelege nici că poți; sunt alături de tine, urlă înfundat în durere și neputință și refuză să înțelegi; doar așa Dumnezeu poate, ne va lăsa în veci, unii cu alții, să stăm în casa dinainte a inimii acum, lângă truditul și sfârșitul ei trup, și la poarta inimilor voastre vor veni cu gânduri curate și florile recunoștinței, cu sfiala și lacrima sfântă a bunului rămas și, îi vor aduce omagiul lor, oameni buni.
Să aibă, pe calea către Cer, lumina. Și Bunul Dumnezeu să-i facă în veci parte de a lui iertare, de pace și iubire și, la sânu-i sfânt, hodina lină. Și vouă, să vă dea puterea de a mai crede, a înțelege, a îndura și a iubi, așa cum sunt, și viața și clipa și anii și, mai ales, oamenii.
Dumnezeu s-o ierte!
