COPIII CU COPII

Statistic vorbind, România a declarat că, în mod similar cu Occidentul, odată cu deschiderea ferestrelor spre acesta, a crescut și continuă să crească vârsta la care femeile au primul lor copil. În mod cutemurător, paralel cu această statistică, se constată cazuri în care se înregistrează nașteri la vârste mult mai mici decât ar fi firesc și sănătos. Intens mediatizat, cazul fetiței de zece ani care a dat naștere unui copil în Spania, nu este unul singular. Periodic, apare câte un caz în care aflăm că 12, 13, 14 și 15 ani sunt deja vârste la care fetițele și-au înlocuit păpușile cu unele veritabile, chiar dacă nu au cum să fie pregătite pentru o astfel de joacă.

Dacă ne oprim să cercetăm evoluția societății cu un secol - două și chiar mai mult în urmă, constatăm că de-a lungul istoriei părea firească o căsătorie la vârste fragede, cu toate implicațiile care decurgeau din aceasta, respectiv și nașterea. Totuși, pragul nu era chiar atât de coborât, condiția fiind indiscutabil cea legată de momentul afirmării funcției de reproducere, mult devansat în prezent de condițiile de trai, dar și de condiția femeii și poziția ei în societate. Emanciparea a adus multe beneficii acestei categorii sociale, căci, nu numai că i-a asigurat posibilitatea independenței financiare și exprimării opiniilor politice, ci a asigurat un salt uriaș către îmbunătățirea calității vieții. De pildă, cercetătorii afirmă că o sarcină sub 16 ani vine la pachet cu riscuri deosebit de ridicate influențate de factori biologici, stil de viață și condiții socio-economice.

Cunosc câteva cazuri de sarcini duse la bun sfârșit sub această vârstă, în mod fericit, fără a fi soldate cu abandon în spital sau alte locații, cum se întâmplă cel mai frecvent, însă acest merit nu poate fi atribuit mamelor-copil, ci familiilor care nu le-au abandonat. Acest fapt nu certifică decât că nu se pot stabili clișee de viață. Certitudinea ar putea însă decurge din cercetările repetate, statisticile înregistrate de-a lungul anilor și, mai ales, din experiența acumulată generații la rând, de medicii de specialitate. Aceștia afirmă, în unanimitate, că vârsta firească pentru maternitate depășește pragul de 20 de ani, un prag care ar asigura reducerea riscului de boli, atât la mamă, cât și la copil. Ei atrag atenția că sarcina este nu numai o provocare, este acel moment care îți schimbă definitiv viața, iar atunci când vârsta mamei este mai mică decât cea considerată sănătoasă, nu există maturitate emoțională, stabilitate socială și susținere, momentul nașterii poate reprezenta momentul în care fragilitatea structurală a mamei îi afectează în mod definitiv procesul de maturizare.

Iată deci că, și prin această prismă, rolul educației în familie și în școli este, nu numai unul de consistență, ci și unul de impact social major. Cu speranța într-o societate care să găsească exact pârghiile prin care să crească o generație sănătoasă, cu principii morale bazate pe un suport valoric real, lăsăm să curgă pe obrazul țării încă o lacrimă, de această dată destinată copiilor cu copii, care și-au înlocuit jocul, de timpuriu, cu responsabilități, pentru care nu sunt pregătiți.

Lasă un comentariu