„Eu plecasem din România în Grecia cu o icoană a Sfântului MINA. De altfel locuiam în România, în apropiere de biserica cu hramul „Sfântului Mina", pe care am purtat-o la mine întotdeauna cu mare evlavie. Și o luasem cu mine fiindcă știam că nu mă mai întorc. Aceasta era pusă în servieta fiului meu. Și unul dintre polițiștii de la frontieră a întrebat: «Cine-i ăsta?» «Sfântul Mina, voi nu știți că sunteți ortodocși ca și noi?», i-a răspuns fiul meu Dumitraș, în limba greacă. «Da?» S-a mirat el și i-a spus colegului său că și noi suntem ortodocși ca și ei. Apoi a închis servieta și ne-a lăsat să plecăm. EU ZIC CĂ A FOST SFÂNTUL MINA CARE NE-A AJUTAT".
Lidia Stăniloaie (1933-), fizician, poet, scriitor, conferențiar. S-a născut la Sibiu, fiind fiica părintelui prof. dr. academician DUMITRU STĂNILOAIE. Între 1951-1955 urmează cursurile Facultății de Fizică - Secția Fizică Atomică a Universității din București, fiind eleva academicianului dr. Horia Hulubei. Lucrarea sa de diplomă este prima lucrare din România, despre teoria fisiunii nucleare. Până în 1958 lucrează în cadrul Facultății de Fizică și în calitate de cercetător la IFA. Din 1961, după arestarea tatălui, lucrează ca profesor la Grupul Școlar de Chimie Alimentară din București. În 1970 își începe cariera literară, publicând primele volume de poezii. Face traduceri din limba germană. În anul 1984 emigrează, împreună cu fiul său, în Germania, lucrând în cadrul Universității din Freiburg. Are o bogată activitate literară, dar și una de conferențiar în unele țări occidentale: Germania, Franța, Belgia ș.a. A continuat să scrie în limba română și să publice la „Cartea Românească" și„ Humanitas".
* * *
„DUMNEZEULE, DĂ-MI HARUL SĂ CUNOSC CUM CEEA CE NU MI-AI DAT MIE SĂ FAC, TU DAI ALTUIA SĂ FACĂ, ȘI LASĂ-MĂ SĂ FAC CEEA CE TU DOREȘTI SĂ FAC".
Soljenițîn Aleksandr (1918-2008), romancier rus, activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscut întregii lumi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care, cele mai cunoscute sunt „Arhipelagul Gulag", „Pavilionul canceroșilor" sau „O zi din viața lui Ivan Denisovici". Pentru forța etică cu care a continuat operele înaintașilor literaturii rusești, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură, în anul 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit.
* * *
„GENERATORUL ELECTRIC ESTE UNDEVA, ȘI BECUL ÎN CAMERĂ. DACĂ NOI NU MANEVRĂM ÎNTRERUPĂTORUL, RĂMÂNEM ÎN BEZNĂ. VREAU SĂ SPUN CĂ UNDE ESTE HRISTOS, ACOLO ESTE SUFLETUL NOSTRU. DAR, DACĂ NOI NU MANEVRĂM ÎNTRERUPĂTORUL RUGĂCIUNII, SUFLETUL NOSTRU NU VA VEDEA LUMINA LUI HRISTOS ȘI VA RĂMÂNE ÎN BEZNA DIAVOLULUI ".
Bătrânul Porfirie, trăitor la muntele Athos, supranumit „Sfântul " datorită vieții sale de excepție. Avea o dragoste fierbinte față de Dumnezeu, trăia în ascultare și smerenie. Adesea spunea ucenicilor și fraților de la mănăstire: „Ascultarea, fiule, este adevărata smerenie". Avea darul străvederii și al profeției. S-a călit foarte mult prin îndurarea unor boli, fiind fericit că, în boala sa, se asemăna cu Hristos, Cel răstignit pe cruce. La sfârșitul vieții a lăsat prin testament ca toți creștinii să devină fiii lui Dumnezeu prin purtare și ascultare.
P.S. „Drept aceea, cine știe să facă bine și nu face, păcat are" (Iacov 4,17).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
