„Eu sunt tare supărat pe acest preot care îmi produce suferință de mai mult de 4 ani. El are foarte multe abateri și, deși a promis că se îndreaptă, nu s-a ținut de cuvânt… Ce a făcut el, mă refer auzind înregistrarea (în care Pomohaci încearcă să corupă un minor - n.a.), este un mare păcat. Un preot care face așa ceva se face vinovat de cădere din har și nu mai este vrednic de haina preoțească și să slujească la masa Sf. Altar sau să invoce Duhul Sfânt. Indubitabil, Cristian Pomohaci trebuie să fie oprit de la săvârșirea celor sfinte, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe" (ÎPS Irineu, Arhiepiscopia de Alba-Iulia).
A fi preot, având harul hirotoniei, este, cu siguranță, cea mai înaltă și mai responsabilă demnitate de care se poate învrednici un tânăr. Este, deci, de la sine înțeles că nu oricui îi este dat să urmeze această cale sfântă, ci doar acelora la care li s-a rânduit, prin chemare tainică de Sus, ca să fie luminați mijlocitori între Dumnezeu și oameni, având în Biserică daruri duhovnicești și slujiri diferite: apostoli, prooroci, învățători, făcători de minuni, cei cu ajutorări, cârmuiri și vorbitori în diferite limbi (1Cor.12, 28-30). Cum, însă, „veșmintele" preotului adevărat nu pot fi duse, de toți cu modestie, în simplitate și netrâmbițare, sunt și cazuri când, prin dorința unora de a fi originali în ochii lumii, se poate ajunge la întunecarea harului printr-o viață necurată, la trufia de a te crede mai presus, având la „degetul mic" toate darurile duhovnicești și chiar la părăsirea de har când se cade în pofte trupești perverse (Evr. 3, 14) etc.
Cât privește pe fostul preot Pomohaci, acesta a fost slujitor timp de 18 ani la biserica din Moșuni - Vața, județul Mureș. Însă, de la început a ieșit din tiparele obișnuite, remarcându-se ca un preot atipic, dependent concomitent și de Sf. Altar și de scenele naționale, unde figura ca interpret de folclor.
Cum nu mi-am propus să argumentez cât de mult avem de-a face cu un caz de dublă personalitate, aș dori doar să subliniez că anvergura sa în media națională, până la a fi distins, în 2010, de președintele interimar al Republicii Moldova (M. Ghimpu), cu titlul onorific de „Artist al Poporului ", nu se putea lăsa cu urmări egolatre, în sinele său, dacă se ia în calcul și că în scurt timp nu s-a sfiit, făcând paradă de inovații antibisericești dovedite, să accepte a fi venerat de fani în ipostaza de lider religios, creator al unui fenomen religios neobișnuit.
Abaterile în speță, cum avea să se constate ulterior, au fost săvârșite de Pomohaci în mod deliberat, fără ca acestuia să îi pese, preocupat, mai degrabă, în a exploata emoția produsă printre credincioșii săi, că se prezintă lor altfel decât este, lovind în Biserică și, implicit, în credința ortodoxă, adică un „sfânt" care își permite să săvârșească Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în condiții pastorale improprii, să improvizeze ectenii, să denatureze alte rânduieli liturgice, să întrețină psihoza că este vindecător de boli, înaintevăzător cu duhul etc. Cel mai probabil este, pentru o „clipă", că fostul preot Pomohaci s-a considerat, în a face astfel de fapte nepermise preoților, pe cât de intangibil, pe atât de insensibili la atenționările mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe.
Sugestive sunt atitudinile, anti-Pomohaci, luate - în timp - de doi purtători de cuvânt ai Patriarhiei: „Actualul părinte (Pomohaci - n.a.) nu își dă seama de starea gravă în care a ajuns, afectează imaginea Bisericii Ortodoxe, vocația lui este de cântăreț de muzică populară și sub nicio formă de preot… Țin să atrag atenția că oamenii ar trebui preocupați de aflarea adevărului vizavi de aplauze și dedicații… Aș vrea să cred că lumea nu încurcă muzica cu religia " (preot Vasile Bănescu); „Nu există în practica vieții liturgice de parohie slujbe de noapte (molitfele făcute de fostul preot Pomohaci în fiecare vineri noaptea - n.a.), în mod curent săptămânal sau de mai multe ori pe săptămână " (preot Constantin Stoica).
