De la înălţimea experienţei sale de viaţă de 101 ani, Mihai Şora s-a gândit la o soluţie inedită de luptă împotriva corupţiei, propunându-le tinerilor români să adere la programul „Adoptă un pesedist!".
Pe pagina domniei sale de Facebook, distinsul filosof ne explică în ce constă acest program anticorupţie.
„Dacă fiecare om cu mintea limpede le explică altora ce înseamnă gândirea captivă, cum poţi fi prins în mrejele unor televiziuni manipulatoare, atunci cercul oamenilor liberi s-ar lărgi, fără îndoială, iar fisurile dintre generaţii s-ar umple cu un alt conţinut decât cel al refuzului, al detestării sau al invectivelor reciproce.
Uneori, nici nu trebuie să mergi prea departe: ajunge să stai de vorbă cu părinţii sau cu bunicii… Am întâlnit mulţi tineri care trăiesc aceeaşi dramă. Îmi povestesc cum, atunci când părinţii locuiesc la ei pentru câteva zile, făcând o pauză de televizor şi jucându-se cu nepoţii, având, aşadar, dispoziţia mentală de a asculta şi argumentele raţiunii, viziunea lor (de oameni trecuţi prin toate greutăţile vieţii, marcaţi de comunism precum sclavii, odinioară, de fierul încins), ei bine, viziunea aceasta se schimbă, modelul lor existenţial (şi de politician) suferă restructurări (câteodată de-a dreptul radicale).
Fireşte, „Adoptă un pesedist!" este un program laborios, care solicită nu doar abilităţi intelectuale, ci şi o anumită deschidere, un fel de înţelegere generoasă, binevoitoare, a celui din faţa ta, deşi - în mod evident - nu-i împărtăşeşti opiniile.
Recunosc, ia mult timp să ajungi la acest echilibru al înţelegerii celuilalt, iar unii dintre noi (poate chiar majoritatea) suntem grăbiţi şi agitaţi (ori nu mai avem multe zile de trăit). Dar nu mi se pare nerealist, nici imposibil.
În fotografia alăturată, puteţi vedea părinţi însoţiţi de copiii dumnealor la protestul mut şi clarvăzător din Sibiu. S-au strâns nenumărate imagini frumoase de-a lungul ultimelor luni. Despre aceşti tineri extraordinari s-au spus vorbe la fel de frumoase. Au fost, însă, şi cuvinte grele, nedrepte şi urâte. Nu doresc să insist asupra lor, căci ele sunt, adeseori, sub demnitatea umană (ca această enormitate: „Mineriada din 1990 a devenit Tineriada, iar minerii de atunci sunt ONG-iştii de azi".
Aş vrea, în schimb, să le spun celor care nu au obosit să iasă în stradă, care şi-au păstrat încrederea în ei înşişi, în semenii lor: nicio vorbă rea, calomnioasă, nedreaptă nu poate atinge puritatea şi claritatea protestului vostru!
Vor spune că sunteţi „mercenari", că sunteţi „vânduţi", că „multinaţionale", că „Soros" şi „sexomarxişti" (dacă sunteţi tineri), „Ana Pauker" şi „senili" (dacă aveţi 101 ani), că faceţi jocurile lui „X" sau lui „Y" (de care, poate, nici n-aţi auzit vreodată), că „SRI", că „USA", că „UE", că marţienii şi zoroastrienii…
Dar nimic, niciodată, nu poate atinge puritatea şi claritatea protestului vostru. Al nostru".
