Între preocupările de căpătâi ale cărturarului Vasile Netea se numără şi una de maximă importanţă: învăţământul românesc. Vasile Netea îşi dă seama din plin de importanţa procesului de învăţământ. De învăţământ depinde viitorul ţării. Învăţătorii erau cei care aveau rolul principal în formarea oamenilor. De modul în care sunt formaţi aceşti oameni depinde felul în care ei vor acţiona mai departe în societatea românească, şi, implicit, de acest lucru depinde şi viitorul acestei ţări. Într-o cuvântare susţinută la o Conferinţă, dr. Elie Miron Cristea s-a referit pe larg la nobila misiune a învăţătorului, afirmând că nimic nu poate fi mai frumos decât a ţi se încredinţa creşterea tinerelor odrasle ale poporului, decât a avea privilegiul şi putinţa de a cultiva pe urmaşii noştri pentru temelia întregii lor vieţi. El atrăgea atenţia asupra rolului pe care îl au şi sarcinilor ce stau în faţa învăţătorilor din şcolile româneşti, care au datoria de cultivare în sufletul tinerimii, a credinţei ortodoxe şi a tuturor măsurilor menite a oţeli iubirea poporului către Biserica strămoşească ortodoxă română, fără de care un progres temeinic al maselor unui popor obidit este exclus.
Constatăm la Vasile Netea, în cadrul preocupărilor sale pentru învăţământul românesc, o implicare directă atât prin modul de a acţiona, fiind învăţător şi apoi profesor, cât şi prin scrisul său. Prin acest al doilea mijloc, Vasile Netea elogiază şi alte câteva personalităţi implicate, ca şi el, în această direcţie a învăţământului, personalităţi care au fost mai apropiate de el în timp. Apropiat sufletului lui Vasile Netea a fost învăţătorul Ioan Pop Reteganul, născut în Reteag, judeţul Bistriţa-Năsăud. Pentru acesta „satul era creaţia cea mai caldă a neamului românesc. Manifestările şi viaţa satului i se păreau caracteristice pentru înfăţişarea largă şi luminoasă a sufletului românesc"(Vasile Netea, Din contribuţia învăţătorimii române la desvoltarea culturii naţionale, Editura „Astra" Despărţământul Reghin, Târgu-Mureş, 1935, p.12). Vasile Netea îi prezintă copilăria şi tinereţea lui Ioan Pop Reteganul. Acesta a făcut şcoala în comuna sa natală Reteag, după care continuă studiile la Năsăud iar apoi la preparandia din Gherla. „În noiembrie 1874, a fost silit să-şi facă stagiul militar la reg.66 (de linie) de unde în ianuarie 1875, fu eliberat condiţionat" (Vasile Netea, Ioan Pop Reteganul, bibliografie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1943, p.8). În 1876, este numit învăţător în comuna Baru-Mare, apoi la Lisa, la Bouţarul Superior şi Inferior, la şcoala confesională din Bucium-Şasa, apoi la Rodna Veche şi la Monor. Între preocupările acestuia Vasile Netea enumără câteva: grădinăritul, este un foarte mare pasionat de folclor şi îi place să şi scrie, fiind scriitor. Vasile Netea îi publică lui Reteganul un volum de „legende, povestiri şi obiceiuri româneşti". Reteganul moare la 3 aprilie 1905.
O altă personalitate evocată de Vasile Netea este şi Gheorghe Bogdan-Duică. Acesta era născut în Braşov, clasele primare şi liceul le-a făcut la Braşov. Vasile Netea spune despre Duică că acesta a învăţat de la Eminescu „să preţuiască poezia de dragoste, tristă, romantică, pesimistă. În nopţi cu lună, condeiul lui alunecă melancolic pe hârtie"(Vasile Netea, Viaţa şi opera lui Gheorghe Bogdan-Duică, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940, p.7). A făcut studii la Budapesta, apoi a fost profesor de limba română. Apoi, a fost profesor universitar la Cluj. În 1921 este numit membru al Academiei Române. A scris monografii despre Gheorghe Lazăr şi Simion Bărnuţiu, de asemenea a alcătuit monografia lui Eftimie Murgu. A fost critic literar, animator al culturii româneşti. A fost de asemenea şi om politic. Asupra caracterului său, Vasile Netea ne spune că atunci „când era mânios, când voia să înfiereze vreunui potrivnic vreo faptă fără rost, scria aspru, dur, usturător, nu cruţa şi nu vroia să cruţe pe nimeni". De asemenea, Vasile Netea evidenţiază şi o altă latură a personalităţii sale, anume faptul că „o parte însemnată din activitatea sa postbelică a închinat-o Bogdan-Duică, Bisericii Ortodoxe din Transilvania".
Acestea sunt doar câteva dintre numele de învăţători şi profesori pe care le evidenţiază Vasile Netea, şirul lor fiind bineînţeles mai lung. Aşadar, constatăm o implicare profundă a cărturarului Vasile Netea în învăţământul românesc, atât prin modul său de a activa (învăţător şi profesor), cât şi prin maniera de a scrie, referindu-se în scrisul său la toate marile realizări şi marile personalităţi ale învăţătorimii. Vasile Netea, prin tot ceea ce a făcut, conştientizând din plin misiunea sa şi rolul pe care îl are dascălul în societate, a acţionat cu toată puterea sa în sprijinul ideii de culturalizare a poporului român.
