Sfârşitul lui februarie cu zile geroase - 100 C, cu soare de primăvară, cu ninsori ca-n poveşti şi cu averse torenţiale. În ciuda acestui timp capricios, totuşi primăvara este pe aproape, puterea ei se simte de la o zi la alta. Ghioceii sunt primii vestitori ai anotimpului, când natura se trezeşte din somnul hibernal, se scutură de rugina iernii, lăsând locul verdelui crud şi, în curând, al florilor multicolore ale câmpului şi livezilor.
Rafalele de vânt rece sunt dominate de razele tot mai puternice ale soarelui, care apare şi dispare rapid sub norii de plumb, înmiresmând aerul cu mirosul naturii trezite la viaţă. Din pământul reavăn dimineaţa se ridică abur lăptos, care treptat dispare copleşit de lumina plăpândă a soarelui. Seva urcă grăbită prin ramurile copacilor pentru a ajunge în mugurii ce sunt gata să plesnească la presiunea îndrăzneaţă a începutului de frunză şi floare, a noului ciclu al vegetaţiei.
După o zi şi încă o zi caldă, în ciuda răbufnirilor vijelioase ale iernii, omătul se topeşte încet, lăsând să răsară firele de iarbă, florile se dezmorţesc, gâzele îşi încep travaliul, rosturile lor miraculoase pentru întreaga vegetaţie.
La chemarea primăverii, pădurea, câmpul, văile, dealurile îşi schimbă culoarea, oxigenând aerul, tot ce-i viu, pregătindu-le pentru marea înfruntare cu căldura verii. Doar sus, la munte, iarna mai rezistă, încăpăţânându-se să plece. Şi astfel, pe la sfârşitul lui martie, culorile alb-cenuşii specifice iernii se vor schimba, încet dar sigur, în verdele crud, în culorile curcubeului, demonstrând că primăvara a învins. Pâraiele, descătuşate de strâmtoarea gheţii, murmură vesel, începe marele concert al păsărilor, al întregii naturi, într-o nouă primăvară, mireasa anotimpurilor, a sufletelor noastre, care indiferent de vârstă, întineresc sub miracolul repetabil de milenii, al unui nou început de speranţă a omului în veşnicie.
Vino, te aşteptăm, iubită crăiasă-primăvară!
