Dacă ai putea călători milioane de kilometri propulsat de o energie curată, regenerabilă şi cu emisii zero, ai fi un albatros. Albatrosul este cea mai măreaţă maşină zburătoare vie de pe Pământ - oase, pene, muşchi şi vânt. Albatrosul e ca un arc a cărui coarde, briza mării, îi propulsează trupul aerodinamic. Strict vorbind, albatroşii sunt zburători mediocri, dar planorişti excepţionali. Îşi pot bloca aripile în poziţia deschis, ca pe nişte bricege, devenind simpli piloţi ai planorului alcătuit de trupul lor. Călătoresc pe trasee sinuoase, captând sub aripi vântul şi înălţându-se, apoi controlând gravitaţia pentru a pluti spre mare. Cele mai multe păsări se luptă cu vântul; albatroşii îl exploatează. Un părinte albatros poate zbura peste 15.000 de kilometri ca să-i aducă puiului său o masă. Desfăcând cele mai mari aripi pe care le-a creat natura - de până la trei metri şi jumătate - albatroşii pot plana sute de kilometri fără o singură bătaie din aripi, traversând oceane şi înconjurând Pământul. Un albatros de 50 de ani a apucat să zboare cel puţin 6 milioane de kilometri. Locul albatroşilor este dincolo de limitele locuirii umane, dar oamenii sunt prezenţi pe toate rutele lor. Drept urmare, aproape toate populaţiile de albatroşi au scăzut semnificativ în ultimele decenii. Am căutat cele mai dense şi mai populate colonii de albatroşi rămase în lume. Pretutindeni, am întâlnit ameninţări la adresa păsărilor, dar şi oameni care se luptau să le contracareze. Pentru a le reface populaţia, trebuie să le acordăm albatroşilor un nou armistiţiu.
sursa: Naţional Geographic
