Evenimentul cel mai important pentru fiinţa naţională este, în acest an, Centenarul Marii Uniri.
Cum ar trebui marcată o astfel de sărbătoare, ce ar trebui făcut ca ea să fie înălţătoare, ca o consfinţire a unei împliniri la care s-a visat şi pentru care s-a plătit tribut de sânge? Ce ar trebui şi cum ar trebui făcut încât să nu se cadă în formal ori în festivism ieftin, de paradă?
Poate că înainte de toate ar fi bine să ne cunoaştem istoria, faptele care au făcut posibilă punerea într-o singură ecuaţie a tot ceea ce ne uneşte şi ne defineşte.
Ar fi înţelept, cred, să-i ascultăm pe istorici, pe aceia care au autoritate, competenţă şi care nu se lasă îmbătaţi cu apa rece a circumstanţelor geo-politice, cei care au cercetat cu trudă istoria devenirii noastre, care au pus în balanţă documente din tezaurul nostru, dar care au cuprins dimensiunea naţională în concertul naţiunilor, vecine şi nu numai, prietene şi/sau duşmănoase.
Cu siguranţă, Centenarul Marii Uniri trebuie parcurs în trepte, iar prima treaptă este cea a unirii Basarabiei cu România, care nu poate fi nici sărită, nici ignorată.
Ar fi mai mult decât o datorie morală, apoi, să-i cuprindem în orizontul Marii Uniri pe cei care au simţit mersul istoriei şi s-au angajat în a pecetlui rotundul nostru geografic şi spiritual.
Numele şi faptele lor trebuie omagiate atât pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, dar şi pentru a oferi modele acum, când poate e nevoie mai mult decât oricând de modele, când naţiunile şi graniţele devin evanescente.
Responsabil este însă ca fiecare să facă ceea ce poate şi ceea ce ştie mai bine pentru ca Anul Centenar să fie şi el, în alt fel, memorabil, ca şi anul 1918!
Pentru că în paradigma celor o sută de ani, se înscriu şi cei zece ani de existenţă a revistei Vatra veche (cu sloganul de pe prima pagină: „Români din toate ţările, uniţi-vă!), am cuprins în agenda personală (care se poate confunda şi cu cea a revistei) şi proiectul „100 de cărţi pentru Marea Unire", modul simbolic de a marca acest Centenar, dar şi de a participa cu o expoziţie cu cele 100 de cărţi în Cetatea Marii Uniri, Alba Iulia.
Energiile noastre se vor direcţiona şi pentru a distinge 10 personalităţi ale vieţii publice cu „Diploma de excelenţă 10/100" şi medalia aferentă, dar şi de a publica zece cărţi semnate de autori care s-au distins în activitatea revistei Vatra veche.
Dacă puterile mă vor ţine, voi tipări şi zece volume personale în acest an.
Începutul acestor ţinte îl are pe academicianul Ioan Aurel Pop ca protagonist (cu conferinţa „Marea Unire şi vecinii României") şi pe pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan, ca autor al primei cărţi din colecţia „10/100".
Nădăjduiesc să-l confirm în aceste proiecte pe Lucian Blaga, care spunea că „un ardelean este un om care duce un gând până la capăt!".
