De multe ori, suferinţa sufletească provoacă suferinţă fizică. Bisericile, cabinetele medicilor, sunt pline de oameni care suferă din punct de vedere fizic, fără nicio cauză aparentă şi care apelează la tot felul de medicamente care să blocheze, să stopeze efectele, dar care nu elimină cauza. Una dintre cauze poate fi lipsa iertării.
Într-un moment greu al vieţii mele, m-am dus la duhovnicul meu şi i-am spus:
- De o bună bucată de vreme mă surprind că nu pot ierta pe cineva care mi-a făcut mult rău, calomniindu-mă, întinzându-mi tot felul de curse şi pândindu-mă pe la toate colţurile. Ce să fac?...
- Simplu, mi-a răspuns duhovnicul. Duşmanul pe care nu-l poţi ierta e ca o jivină pe care o duci în spate. Cel pedepsit nu e el, duşmanul, ci tu, care ai devenit robul propriilor tale resentimente. Leacul durează o fracţiune de secundă: scutură jivina din cârcă şi de îndată te vei simţi uşurat şi liber..."
Se povesteşte că un rabin a emigrat din Germania în America. A tot întârziat evenimentul până când, într-o zi un prieten l-a întrebat: de ce?
- Am rămas mai mult aici, unde am suferit enorm şi eu şi familia mea, până când am reuşit să-l iert pe Hitler. N-am vrut să-l duc cu mine şi peste ocean!
„A ierta înseamnă a elibera un prizonier şi a descoperi că prizonierul erai tu" (Lewis Smedes).
