Sabia, omul şi... lumea

Distribuie pe:

„În anul 1547 a fost încoronat ca rege al Angliei, Eduard al IV-lea. În ziua încoronării i s-au adus trei săbii, ca un simbol al celor trei regate care le avea Anglia de atunci şi pe care tânărul rege avea să le cârmuiască. MAI LIPSEŞTE O SABIE! - a zis regele în clipa încoronării. Toţi curtenii se tulburară la auzul acestor cuvinte şi începură să se întrebe ce sabie mai lipseşte. Atunci regele zise: „MAI LIPSEŞTE BIBLIA, SABIA DUHULUI SFÂNT. SĂ O ADUCEŢI AICI ŞI SĂ O PUNEŢI ÎN FRUNTEA CELORLALTE TREI, CĂCI FĂRĂ ACEASTĂ SABIE, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, NU VOI PUTEA CONDUCE ÎMPĂRĂŢIA".

Eduard al IV-lea (1442-1483), Regele Angliei, de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470 şi din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. De la vârsta de 19 ani şi-a expus priceperea militară remarcabilă. El avea un fizic deosebit şi era descris ca fiind frumos şi binevoitor. Înălţimea sa era estimată la 1,93 m., făcându-l cel mai înalt dintre monarhii englezi şi scoţieni. În urma conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze, când tatăl său, Ducele de York, moare, el a moştenit toate revendicările. Cu sprijinul vărului său, Contele de Warwick, a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. El şi-a consolidat puterea cu o victorie decisivă în bătălia de la Towton, în cursul căreia armata Lancastrilor a fost practic ştearsă. Moare, fiind posibil îmbolnăvit de pneumonie sau febră tifoidă, fără a fi exclusă otrava, în 9 aprilie 1483.

***

„LUCRUL CEL MAI IMPORTANT PENTRU UN OM NU ESTE CEEA CE SPUNE LA UN MOMENT DAT, CI MODUL ÎN CARE SE RAPORTEAZĂ LA DUMNEZEU".

Alden Wilson Tozer (1897-1963), scriitor şi teolog. În viaţa lui, cât şi în moştenirea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat să atragă pe mulţi la o cunoaştere mai profundă a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a lui Dumnezeu - cum să I se închine şi să-L slujească cu toată fiinţa sa. Pe tot parcursul vieţii şi în lucrările sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracterizează biserica primară. Oriunde găsea un creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi. A scris peste 40 de cărţi, traduse în mai multe limbi. A urmat un colegiu biblic şi a primit două diplome onorifice de doctorat. Pe epitaful lui scrie atât: „UN OM AL LUI DUMNEZEU".

***

„RESPECT PREA MULT IDEEA DE DUMNEZEU CA SĂ-L FAC RESPONSABIL DE O ASEMENEA LUME ABSURDĂ".

Georges Duhamel (1884-1966), a fost medic, scriitor şi poet de fabule franceze. Se înrolează în războiul din 1914, timp de 4 ani, ca medic chirurg. Acest eveniment major îl inspiră în cele 2 cărţi, „Viaţa martirilor" şi „Civilizaţie", pentru care obţine „premiul Goncourt", în 1918. Este membru în fotoliul 30 al Academiei Franceze. După război, în anul 1947 este numit preşedinte al Alianţei Franceze şi reia călătoriile cu scop de promovare a culturii franceze, înfiinţând peste tot numeroase şcoli ale Alianţei.

P.S. „Despre cei ce au adormit (murit) nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit, şi a Înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El" (I. Tesaloniceni, 4,13-14).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu