Acest amănunt atrage atenţia prima dată, aspectul lucios al cărţii parcă acum scoasă din tipografie, dăruită cu multă generozitate în mai multe exemplare, multora. Şi eu îmi amintesc atunci când mi-am lansat cartea că am dăruit 200 din cele 500 de exemplare... De altfel şi autograful pe care mi l-a scris e flatant. Marţi după-amiaza, la Centrul de dezbateri socio-culturale, căci gazda, domnul Dimitrie Poptămaş, spune că dacă politica a dat greş acolo (PNŢCD), spaţiul a rămas unul numai bun pentru cultură, s-a lansat la o săptămână după prezenţa domnului Gheorghe Funar, cartea poetului Mircea Duca, promisă de anul trecut, în februarie anul acesta, deci s-a ţinut de cuvânt, în timp util, sărbătorindu-şi ziua de naştere cu aceeaşi ocazie într-un cadru cu adevărat festiv. Sălile au fost pline, cel puţin de fiecare dată când am fost eu, la poezie şi lansări de cărţi. Întotdeauna sunt acolo mari personalităţi. Pe lângă informaţiile pe care mi le-a dat în acea pagină întreagă de interviu în „Cuvântul liber", profesorul Mircea Duca a fost şi preşedintele cenaclului „Liviu Rebreanu", debutând la prestigioasa revistă Vatra. A scris la reviste doar de primă mărime, cum a fost şi „Viaţa românească", după cum spune domnul Poptămaş, comparându-l pe Mircea Duca la stil cu Ion Pillat, mândrindu-se că are cărţile lui cu autograf ca şi pe toate cele ale lui Romulus Guga... care acum valorează enorm. Editorul Călin Crăciun şi profesoara Lucia Stavilă cu asociaţia „Sânziana" au ţinut să precizeze că au contribuit cu sponsorizări la lansarea cărţii într-o ediţie cu adevărat de lux, rodul unei acumulări poetice de mare potenţial, fiindcă acasă mai are mii de pagini nepublicate! Petre Curticăpean a mai comentat cartea, considerând că are o atmosferă... difuză, în căutarea prietenilor adevăraţi, în lipsa cărora se simte un dezactivat, un necăutat pe pământ, citându-i versurile. Comentatorul mai remarcă, între altele, patriotismul declarat şi faptul că simte trecerea, dar nu o spune. Ioan Săcărea a mai luat cuvântul, remarc, toţi cu bun simţ, scurt şi la obiect, nu ca la alte lansări... iar spaţiul este cu adevărat unul al elitelor culturale şi al prieteniei. Reţin din prefaţa cărţii scrise tot scurt de Călin Crăciun, că Mircea Duca este un poet eminamente atipic, pentru că e singurul pe care-l ştiu recitându-şi creaţiile la telefon, iar acest fapt fiindu-i parcă de ajuns pentru fiinţarea sa artistică. Din versurile lui reţin „Filă de jurnal". Despre gramofon şi despre flaşnetă: Daţi-ne maidanul înapoi, daţi-mi pantalonii scurţi cu care am crescut în Copilărie, daţi-ne înapoi şoşonii, cizmele de gumă, saltelele umplute cu paie, somnul în care visam soldăţei de plumb, daţi-ne înapoi păsările călătoare, şi mai daţi-ne înapoi Mureşul curgând, şi Podul Mureş cel vechi, Turbina şi pe Clara Nusbaumm, care a plecat în Israel cu părinţii şi nu s-au mai întors. De ce? Cine sunt eu? Mircea Duca, cel care n-a plecat şi nu s-a întors din Tg.-Mureş niciodată. Urmează Fotografie, Patimi, Reverie, Cuvinte, Speţă, Căutare, Cântec, Stare, Aduceri aminte, Carte de vizită, Sărbători năuce, insomnii, Lili, Cântec de cândva, Tablou rural, Cândva, Iubito, Proces verbal, Poveste rurală, Scuzaţi-mă, Ilustrată, Reportaj antic, Dincolo, Jurnal, Rugăminte. Cea cu Lasă-mă să respir româneşte. Apoi, Câteodată, Propoziţii, Eu, Caleidoscop, Etapă, Instanţă, Da. Citez: Da, Nu ne adunăm, ci ne risipim, pe colbul drumurilor, tot căutând Calea. Mădăraş Harghita, Generaţia pop, Râul, Sentiment 1, Sentiment 2, Sentiment 3, dedicate sentimentului patriotic. De toamnă, Pastel, Mesaj, Credo, Uneori, Stare, Apa, Hip-hop, Ars Poetica, Vedere din Târgu-Mureş, Scrisoare din trecut, Reportaj, Conversaţie de seară, De Crăciun, Adresă, Hronic, Dor anapoda. Schiţă după o amintire, Jurnal de amintiri, Poate, Mărturisirea unei statui, Colocviu, Durere, Testament, Elegie de toamnă, Nedumeriri, Lecţie de asemănare, Solilocviu, Târgu-Mureş, Aproape pastel, Autograf pe un curcubeu, Există, Ţara de mâine, Mai mult decât doi, Decembrie, Poesis, Glosă, Dacă, Rătăcit acasă, De la o vreme, Copertă, Spectacol de gală, asupra cărora promit să revin cu versurile concrete. Din postfaţa lui Petre Curticăpean reţin că Mircea Duca este poetul melancolic iremediabil, un produs al Câmpiei Transilvane, din Band. Este trubadurul care ne duce cu gândul la originea sa, marii corifei ai Şcolii Ardelene, Petru Maior şi Gheorghe Şincai, dar şi tribuni ca Alexandru Papiu Ilarian. În cartea sa scriu mai mulţi despre el, dar îi reţin pe Felicia şi Nelu Moldovan la rugămintea lor. Aşa cum am promis, o să revin cu date şi mai concrete asupra cărţii. Lansarea a fost una de vis!
