Potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate Publică, numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România, raportate până la data de 23 februarie 2018, este 10. 913, din care 38 de decese.
În prezent, bolile infecţioase sunt considerate cele mai ucigaşe pentru omenire, infirmând astfel supoziţiile conform cărora aria lor de extindere se va limita progresiv. Creşterea dramatică a rezistenţei acestui virus faţă de antibiotice, deficitul măsurilor de sănătate publică, turismul internaţional, adaptarea şi modificarea microbilor sunt factori care menţin bolile infecţioase la un nivel înalt.
Rujeola este o boală foarte contagioasă, specific umană, produsă de virusul rujeolic, caracterizată prin complicaţii severe şi imunitate durabilă după boală. Se caracterizează prin: febră şi o erupţie cutanată caracteristică.
Epidemiologic, este răspândită pe tot globul. Sursa de infecţie este exclusiv umană; nu există purtători sănătoşi. Bolnavii transmit virusul prin picăturile de salivă Pflugge. Calea de transmitere a bolii: aerogenă.
Receptivitatea este generală, cu excepţia nou-născuţilor, care dobândesc anticorpi materni transplacentari şi prin lapte.
Tabloul clinic - între 0 şi 11 zile este perioada în care se manifestă simptomatic prin: febră, alterarea importantă a stării generale, astenie, adinamie, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap, uneori vomă şi diaree. La examenul obiectiv, faţa arată ca un „facies de plâns", iar la examinarea cavităţii bucale, se constată leziuni caracteristice. Ulterior, la nivelul pielii, apare erupţia caracteristică - pete, uneori roşii, bine reliefate, extrem de catifelate, uşoară mâncărime a acestor erupţii. Prima dată, erupţia apare la cap - faţă, gât, trunchi şi membrele inferioare. După 7 zile de evoluţie, culoarea erupţiei este cafenie (culoarea cafelei cu lapte), iar după alte 7 zile (convalescenţă) apar pigmentaţii. Starea generală şi pofta de mâncare îşi revin în aproximativ 10 zile.
Persoanele vaccinate incomplet (care nu au fost vaccinate) pot face boala tipică după un interval de cca 18-30 de ani.
Pacienţii imunodeprimaţi pot face forme clinice foarte severe, cu complicaţii ameninţătoare cu moartea. Prin imunodepresie devine posibilă contractarea bolii chiar şi de cei corect vaccinaţi. Persoanele care au primit gamaglobulină după un interval mai mare de 72 de ore de la contactul infectant face o formă clinică atenuată şi mult întârziată.
Complicaţiile sunt frecvente (între 20-50%) în funcţie de condiţiile socio-economice şi de sănătatea populaţiei. Peste 90% din decese sunt datorate complicaţiilor. Ele pot fi date de virusul rujeolei sau prin suprainfectare bacteriană şi de anergia umană indusă de virus (prăbuşirea imunităţii).
I. Complicaţii imediate: 1) - respiratorii: laringita acută obstructivă, bronşiolita capilară, pneumonia interstiţială, bronşite purulente suprainfectate, redeşteptarea unor leziuni tuberculoase stabilizate; 2) - în sfera ORL: otite, mastoidite care, nerezolvate în moment oportun, se pot complica cu abces cerebral, rujeola fiind o boală anergizantă, care prăbuşeşte capacitatea imunitară a bolnavului şi facilitează suprainfecţiile bacteriene; 3) - complicaţii nervoase - encefalita, meningoencefalita, caracterizată prin febră înaltă (40-41 grade Celsius), vărsături „în jet", comă şi, uneori, deces; de asemenea, amintesc polinevrita. Evoluţia acestor complicaţii redutabile este dependentă de promptitudinea şi calitatea tratamentului (imunosupresoare, corticosteroizi, precoce administrate).
II. Complicaţii la distanţă posibile - în sfera cardiacă: miocardita acută, în care diagnosticul pozitiv se pune prin efectuarea EKG (electrocardiogramă). În timpul sarcinii, rujeola poate determina manifestări nefaste asupra fătului, cu moartea acestuia, malformaţii fetale, în sensul afectării creierului, precum şi asupra inimii. În ultimă instanţă, poate produce avort spontan. Tot în cadrul complicaţiilor la distanţă, este important să amintesc o afecţiune gravă, care survine după 10 ani, şi anume: panencefalita sclerozantă subacută (P.E.S.S.), cu deteriorarea sistemului nervos central şi periferic, cu expresia clinică manifestată prin: paralizii grave, tulburări neuropsihice şi un avansat grad de handicap, care modifică profund calitatea vieţii individului, cu repercusiuni şi asupra aparţinătorilor.
Diagnosticul diferenţial se face cu: 1) erupţii alergice (urticarie alimentară, erupţii medicamentoase), de obicei însoţite de mâncărimea pielii; 2) alte boli eruptive virale (rubeola); 3) erupţii hemoragice diverse etc.
Tratament - nu există încă niciun tratament etiologic (cauzal), singurele măsuri la îndemână sunt: antitusive, vitaminoterapia, susţinere calorică şi hidroelectrolitică. Spitalizarea este indicată doar în cazurile grave, cu complicaţii. În rest, se recomandă izolarea la domiciliu, cu repaus la pat, pe toată perioada evoluţiei bolii.
Este utilă aerisirea frecventă a camerelor. Cazurile severe beneficiază de gamaglobulină standard, corticoterapie, susţinerea cardiocirculatorie.
Profilaxia - nou-născuţii sunt rezistenţi până la vârsta de 4 luni (cei alimentaţi artificial). Până la vârsta de un an, vor fi vaccinaţi toţi copiii cu vaccinul antirujeolic! Vaccinul se administrează intramuscular, o singură doză şi un rapel (repetare) la 5 ani. Atenţie! Imunitatea indusă prin vaccinare a permis, totuşi, apariţia unor cazuri de boală, sugerând că ar fi mai slabă decât rezistenţa dobândită după boala naturală, în care se dezvoltă şi o imunitate de tip celular.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a lansat recent un program mondial de eradicare a rujeolei, prin vaccinarea şi revaccinarea întregii populaţii.
Rolul medicului de familie este să informeze corect riscurile nevaccinării; educaţia sanitară corectă şi susţinută a părinţilor/ aparţinătorilor; cadrele medicale este necesar să intre în comunitate, să efectueze vizite active la domiciliu (o bună parte dintre părinţi colaborează cu cabinetul medical, se informează, sunt cooperanţi);
O serie de posturi TV şi alte mijloace de informare în masă dezinformează şi chiar îşi manifestă opinia categorică împotriva vaccinării, deci medicul trebuie dă decidă, nu părintele; opinia mea este, şi pledez pentru o mai mare implicare a presei, pentru mai multă propagandă în sprijinul efectuării vaccinării.
