Miercuri, 28 februarie 2018, pe la ora 16, la ceas de Vecernie, la Spitalul Municipal din Târnăveni, la Secţia Chirurgie - Terapie Intensivă, şi-a dat ultima suflare poetul şi prietenul nostru, DUMITRU D. SILITRĂ.
Vestea aceasta, venită pe neaşteptate peste noi, ca un fulger năprasnic, ne-a întristat pe toţi, în primul rând pe membrii familiei sale, mama poetului, Maria, octogenară, soţia poetului, Mariane, şi copiii acestuia, Vlad cu cei dragi şi Liza-Dumitriţa, dar ne-a mişcat sufleteşte şi ne-a cutremurat, pe prieteni şi cunoscuţi, pe membrii Cenaclului „Elena din Ardeal" din Târnăveni, în frunte cu preşedintele.
La nici 62 de ani, la puţină vreme după ieşirea la pensie, poetul Dumitru D. Silitră pleacă dintre noi.
Slujba de înmormântare va avea loc azi, 3 martie 2018, ora 12, la Casa Mortuară din Târnăveni.
De la debutul editorial din 1992, cu volumul de versuri „Teritorii licitate de cuci" ( Editura „Litera", Bucureşti ) şi până la ultima sa carte, parcă premonitorie prin titlu: „Ieşirea din cântec" (Editura Nico, Târgu-Mureş, 2016 ), poetul Dumitru D. Silitră a publicat peste 20 de cărţi de poezie, într-un sfert de veac, aproape în fiecare an câte o carte, ceea ce, în opinia mea, este foarte mult pentru un poet de provincie.
L-am urmărit îndeaproape. Am citit tot ce a publicat de-a lungul anilor şi am scris cronici literare despre fiecare volum. Mai mult decât despre toţi scriitorii de pe Târnava Mică. Pot spune că D. D. Silitră a crescut şi s-a format ca poet, prin şi în Cenaclul târnăvean, „Tudor Arghezi" (1956-1990) şi, apoi, „Elena din Ardeal" (1990- 2018).
Drumul său a fost ascendent. Deşi cu şcoală puţină (a urmat, la Colegiul Tehnic din Târnăveni, Şcoala Profesională de 3 ani), printr-o aplecare „pătimaşă" spre poezie, în sensul bun al cuvântului (vreau să spun că a iubit atât de mult poezia, încât a trăit cu ea şi din ea, ca într-un ritual sacru), poetul, originar din satul Băgaci, şi-a format un stil propriu, cu o amprentă specifică, aş zice inconfundabilă.
A cultivat mereu versul de factură modernă, chiar postmodernistă, atent la puterea de sugestie a cuvântului, la nivel sintagmatic şi la nivelul enunţurilor, la aşezarea în pagină şi la structura de ansamblu. Nichita Stănescu i-a fost mentor. În apartamentul său de la Târnăveni, imaginea poetului „Necuvintelor", supra-dimensionată, era aşezată pe perete, ca imaginea lui Iisus, Mântuitorul nostru!
Armonia şi cantabilitatea textelor a obţinut-o adesea prin reluarea unor structuri lexicale, ca în lirica ebraică. Curios lucru este că poetul, în ciuda unei aşa întinse activităţi creatoare, nu este redundant, este mereu proaspăt, mereu inedit, deşi stăruitor în cultivarea aceluiaşi stil, să-i spunem -„silistranian"!
Aş vrea să reproduc nişte versuri din poezia: „A fost o noapte de vis", din volumul „Pianul din cireş" (2014), versuri care anticipează o relaţie misterioasă cu Divinul, a „trecerii" spre alt tărâm: „Azi noapte / a trecut Domnul Iisus / pe la mine, / mirosea a pământ reavăn. / A fost o noapte de vis. / Înainte de a pleca, / Domnul Iisus mi-a spus, / fără de gest: / «Ce ţi-a venit / să naşti cuvinte, scris, / poete? / Te vei prăbuşi într-o tăcere adâncă!» Când m-a trezit lumina zilei / aveam în palmă o lumânare, / ardea pământul!".
Acum, poetul, care adesea vizita cimitirul, pentru a-şi mângâia sufletul, se va întâlni cu fiica sa, învăţătoarea ANCA, pe care a cântat-o în versurile sale, cu un fior transcendent dureros: „De la plecarea ta, / Timpul a rămas fără anotimpuri,/ În spatele uşilor ferecate / se aud clipe gemând". („De la plecarea ta", din volumul: „Anotimpul mireselor de zăpadă", 2015).
Credem că poetul Dumitru D. Silitră şi-a câştigat un loc inconfundabil în istoria poeziei transilvane, cu referire specială la zona Târnavei Mici.
Bunul Dumnezeu să-ţi ierte orice păcat, să-ţi dea răsplata cuvenită şi să te aşeze în cetele drepţilor!
O lacrimă, pentru tine, ne străbate obrajii!
Iubite poete, Dumitru D. Silitră, zis Mitică, nu te vom uita niciodată!
