Celebrul Walt Disney afirma: „În cărţi există mult mai multe comori decât în toate cuferele piraţilor de pe Insula Comorii".
Pentru noi, elevii, cărţile şi, implicit, învăţătura constituie singurul nostru capital care, exploatat cu inteligenţă ne asigură un viitor strălucit în funcţie de aptitudinile şi dorinţele noastre.
Să nu ne comportăm cu învăţătura ca şi cu o minge, în sensul că, după ce alergăm după ea şi o prindem, să nu îi dăm cu piciorul.
Aşa cum spune şi domnul Nicolae Băciuţ, directorul Culturii, „cartea este o sărbătoare". Aşa şi e, nimic nu se compară cu o carte.
Te transpune din viaţa ta uneori banală, într-o lume cu totul şi cu totul nouă, cu perspective deosebite, care te inspiră pentru a-ţi schimba propriul mod de viaţă.
Cărţile scrise de mine sunt frumoasele mele sărbători.
Volumele „Inimi de îngeri" şi „1001 de omonime în 1001 rime" au fost publicate datorită domnului director şi editor Nicolae Băciuţ, căruia îi aduc toate mulţumirile mele şi de asemenea, mulţumesc doamnei mele profesore Marinela Nemeş, pe care o iubesc extrem de mult! Şi nu în ultimul rând, domnului primar Vancea Dorel, care a cumpărat o parte din cărţile mele ca sa le ofere colegilor mei.
Când scrii, înveţi mai mult decât atunci când doar citeşti, deoarece scrierea unor cărţi, indiferent de genul lor literar, presupune multă documentare pe lângă imaginaţie şi creativitate.
Şi atunci, inerent eşti interesat să citeşti tot mai mult.
Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult.
Nu să gândească cartea pentru tine, ci să te facă să te gândeşti şi să gândeşti.
Să te gândeşti la situaţiile problemă care îţi vor apărea în viaţa ta şi să gândeşti cum să le rezolvi.
Aşa cum o faptă bună e precum un clopot de biserică ce cheamă oamenii la rugăciune, tot aşa şi o carte bună invită oamenii la meditaţie, să se cunoască mai bine pe ei înşişi şi mai bine pe alţii.
Dacă nu ne place ceva şi efectiv nu putem schimba acel ceva, atunci pur şi simplu schimbăm modul în care ne gândim la acel lucru.
Vă dau un exemplu banal: nu-mi place gustul verzei. Nu-i pot schimba gustul, dar mă gândesc la vitaminele şi la beneficiile faţă de organismul meu şi constat că este o legumă benefică.
Tot la fel: nu-mi place de o anumită persoană, dar străduindu-mă să o cunosc mai bine îi voi afla mai multe calităţi.
Într-adevăr, doar cu ochii nu putem vedea esenţa şi claritatea lucrurilor, dar cu gândirea şi uneori cu inima, putem.
Aşa că, vă invit pe toţi la lectură!
