Un părinte cuvios şi milostiv avea un ucenic pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi, un om sărac şi zdrenţuit, a cerut de mai multe ori să fie miluit şi, de fiecare dată, părintele său îl miluia. La un timp, îndrăzneşte ucenicul să-l întrebe pe părintele său:
- Părinte, iertaţi-mă! Am observat că acest cerşetor a venit de mai multe ori să-i daţi bani, crezând că nu-l veţi recunoaşte. M-am uitat bine la el, şi era tot el la toate colţurile de uliţe pe unde am trecut şi, tot el era şi în faţa Bisericii pe lângă care am trecut. L-aţi miluit de vreo cinci ori până acum. Cred că nu v-aţi dat seama că era tot el!
- Ştiu că tot el a fost, de fiecare dată l-am recunoscut!
- Şi atunci de ce nu i-aţi făcut observaţie să nu creadă că suntem nişte proşti pe care poate să-i păcălească?
- Fiule! Am dat de fiecare dată şi nu pot respinge, sau să cert, pentru că nu ştii care dintre ei este trimis de Hristos să-ţi încerce dragostea faţă de aproapele.
