Motto: E important să ştim ceea ce s-a întâmplat, dar şi mai important este să ştim de ce şi cum s-a întâmplat...
Cum „profeţia se realizează prin ea însăşi" prin dezinformare şi intoxicare
Într-o carte de referinţă - „1989 Dintr-o iarnă în alta... România în resorturile secrete ale istoriei ", ediţia a II-a, Ed. Proema, Baia Mare, 2009, la paginile 45-49, Aurel I. Rogojan, fostul şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, enumeră 11 note ale Direcţiei Securităţii Statului (DSS) transmise în perioada noiembrie - decembrie 1989. Am selectat, în ordine cronologică, cinci dintre ele:
MApN - Direcţia Informaţii a Armatei - Telegrama 01577 1/09.11.1989 - „Ungaria acţionează în scopul destabilizării situaţiei politice interne din România, cu prioritate în Transilvania... Simultan cu provocarea unor demonstraţii, (...) Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţă... care să degenereze într-un conflict militar... Acest scenariu se va realiza cu ştirea URSS şi cu sprijinul Austriei…". [Nota aparţine ataşatului militar la Budapesta].
DSS nr. 00286/11.11.1989 - „După reuniunea la nivel înalt a NATO, care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are în vedere ca, în relaţiile cu România, să promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative şi de susţinere a acţiunilor protestare...".
DSS nr. 00262/22.11.1989 - La Reuniunea de la Paris convocată din iniţiativa preşedintelui Franţei, François Mitterand, acesta a declarat că: „În contextul poziţiilor comune şi a acţiunilor concertate ale SUA şi URSS, cu privire la România se preconizează (...) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare...".
DSS nr. 00288/12.12.1989 - Declaraţia preşedintelui Franţei, François Mitterand, la încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strasbourg: „În problema unor provincii... nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între Ungaria şi România în chestiunea Transilvaniei... sau problema Basarabiei. (...) Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de a asigura echilibrul în Europa…".
DSS nr. 0610/12.12.1989 - „În mediile emigraţiei maghiare din Occident, dar şi în cercurile guvernamentale de la Budapesta, se vehiculează ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului actual al Transilvaniei, după ce etnicii unguri din România vor acţiona pentru autonomie şi întemeierea unui nou stat independent, suveran şi neutru - Ardealul - sau pentru înglobarea Transilvaniei într-o federaţie...".
Citind aceste note ale DSS, devine de înţeles de ce unii istorici şi analişti avizaţi consideră că ceea ce s-a întâmplat atât înainte de anul 1989, cât şi după aceea, reprezintă rezultatul unor acţiuni politice exercitate pe fondul unei campanii de aşa-numită propagandă neagră. Exercitarea lor concertată s-a constituit într-un război psihologic şi de imagine ostil statului naţional român, care a urmărit, prin crearea unui context politic şi social încordat la maximum, destabilizarea României, pierderea credibilităţii sale, excluziunea politică şi chiar dezmembrarea sa.
Istoricii Traian-Valentin Poncea şi Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş ar trebui interpretate din perspectiva creării unor subversiuni care să provoace „stări de tensiune, compromiterea, izolarea, marginalizarea şi atacul economic asupra României " iar, ulterior, „tot din acest unghi ar trebui receptate revendicările autonomist-separatiste (…) concepute a se suprapune sau chiar a înlocui organismele statului român." [Traian-Valentin Poncea şi Aurel Rogojan, Spionajul ungar în România, Editura ELION, Bucureşti, 2006, p. 184].
Cel mai explicit este, însă, Virgil Măgureanu, primul director al Serviciului Român de Informaţii: „În legătură cu violenţele de la Târgu Mureş (…) să-l cităm şi pe Caragiale: s-au făcut pregătiri intense la periferie (s.n.) pentru entuziasmul spontan din centru (…) şi spun mai mult: au existat provocatori care au încins lucrurile (…) a fost una dintre tentativele făţişe, că altele au fost discrete, de a încerca, de a forţa o incendiere la propriu şi la figurat a atmosferei din Ardeal pentru ceea ce urma să se întâmple: desprinderea Transilvaniei de România. [Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, ed. RAO, 2008, p. 166].
Am coroborat opiniilor autorilor mai sus citaţi, ca şi ale altora, cu multe date, unele inedite, pe care le voi prezenta pe parcurs. Concluzia care se conturează este aceea că declanşarea conflictului interetnic de la Târgu-Mureş a fost provocată de profesionişti în operaţii de subversiune exercitate prin intoxicare asupra factorilor de decizie la toate nivelele şi prin dezinformare asupra populaţiei. Lor le-au căzut pradă atât românii, cât şi maghiarii. Iniţial a fost amorsat un război psihologic, iar, mai apoi, unul de imagine, folosindu-se tehnici de aşa-numită propagandă neagră.
(va urma)
