„Şi cum INTELIGENŢA noastră nu s-a făcut ea însăşi, trebuie să existe o Inteligenţă superioară din care derivă a noastră. Şi cu cât ideea pe care ne-o vom face despre această INTELIGENŢĂ supremă va fi mai înaltă, cu atât ne vom apropia mai mult de adevăr; nu riscăm să ne înşelăm considerând-o drept autoarea lucrurilor, raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor care au deşteptat cugetarea noastră; în fine, iată-ne pregătiţi să înţelegem şi să primim formula tradiţională: «Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul Cerului şi al pământului...»"
Herve Auguste Etienne Albans Faye (1814-1902), astronom şi geodez francez, care a lucrat în domeniul meteorologiei, seismologiei şi geodeziei, desccoperind cometa 4P/FAYE. A fost membru al Academiei de Ştiinţe, Ministru al Educaţiei, Preşedinte al Comisiei Internaţinale de Geodezie, fiind onorat cu Prix Lalande, înnobilat şi decorat cu Legiunea de Onoare, iar un crater lunar îi poartă numele.
***
„Cred în Dumnezeu şi-L ador fără să încerc a-L înţelege. Îl văd pretutindeni de faţă şi activ: nu numai în cârmuirea veşnică a vieţii şi în viaţa lăuntrică a sufletului nostru, ci şi în istoria popoarelor şi a omenirii".
Guizot (1787-1874), învăţat francez, istoric, orator, om de stat francez, membru al Academiei Franceze, prim-ministru, al XXII-lea premier al Franţei, s-a remarcat în ce priveşte învăţământul, susţinând crearea de şcoli în departamente şi comune. A susţinut monarhia constituţională în cadrul Revoluţiei din iulie 1830. A jucat un rol politic important în perioada dinaintea Revoluţiei de la 1848. A fost un liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea.
***
„Credinţa duce la rugăciune precum fluviul duce la mare".
Henri Fesquet (1916 -2010), scriitor francez, jurnalist - Le Monde. A fost luat prizonier în cel de-Al II-lea Război Mondial pentru ideile sale apărute în presa timpului. El a fost la originea unui grup de studii filosofice şi teologice, la care au aderat oameni de seamă ai Franţei. Unul din subiectele majore de care s-a ocupat a fost „Cazul Finaly", numit după copiii evrei încredinţaţi îngrijirii unei familii catolice în timpul ocupaţiei germane. A participat la cele patru sesiuni ale Conciliului II Vatican (1962-1965), unde cu alţi confraţi au avut păreri diferite la adresa episcopilor catolici.
***
P.S. „Atunci când vom zice de pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea" (I Tesaloniceni 5, 3).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
