Mai zilele trecute am întâlnit-o pe doamna ec. Mariana Ciobanu - administratorul S.C. UNOTIP SRL Nazna, din comuna Sâncraiul de Mureş, o veche cunoştinţă despre care am scris în urmă cu doi ani. A venit la redacţia „Cuvântul liber" să publice un anunţ privind angajarea unui strungar calificat la atelierul mecanic al societăţii, unde se fabrică piese de schimb pentru tractoarele româneşti de 45 şi 65 cp., fabricate la fosta Uzină „Tractorul", din Braşov. La atelierul amintit se mai produc şi piese de schimb pentru toate utilajele agricole fabricate în România. Acum doi ani îmi declara că nu poate face faţă numeroaselor comenzi adresate de fermierii români, dar şi din India şi China, fiindcă nu găseşte forţa de muncă calificată, doar pensionari. Situaţia este identică şi la ora actuală. A publicat anunţuri în presa locală şi la Direcţia Muncii, cu speranţa că va găsi un strungar calificat. Slabe speranţe, doar dacă un pensionar, meseriaş din generaţia şcolită înainte de „revoluţie" va binevoi să se reangajeze.
Am întrebat-o de ce nu apelează la meseriaşi din străinătate, la vietnamezi, pachistanezi etc.? Mi-a răspuns că s-a interesat şi pentru asemenea meseriaşi, dar situaţia lor este mai complicată. Aceştia au nevoie de aprobări speciale pentru permis de muncă, iar, deocamdată, în judeţul Mureş încă n-au apărut oferte din partea muncitorilor calificaţi străini.
Culmea ironiei, avem oameni dispuşi să încurajeze producţia internă, există comenzi pentru desfacerea produselor, dar nu avem meseriaşi calificaţi. Cazul de la atelierul din Nazna nu este unul izolat. Mai mulţi întreprinzători români se plâng de criza forţei de muncă în industrie, construcţii, servicii. Muncitorii calificaţi între 40-50 de ani au emigrat, iar pentru formarea unui meseriaş sunt necesari 4-5 ani de practică, plus o pregătire teoretică într-o şcoală profesională de profil. Pe vremuri, în Târgu-Mureş, dar şi în Sighişoara, Reghin, Târnăveni, funcţionau şcoli profesionale de trei ani, şcoli de prestigiu, unde s-a pregătit generaţia de aur a meseriaşilor mureşeni. După „revoluţie", vremelnicii guvernanţi i-au alungat; un segment important s-a pensionat anticipat sau de boală. Învăţământul profesional a devenit o cenuşăreasă, majoritatea tinerilor au visat la diplome universitare, în diverse specialităţi care nu se regăsesc pe piaţa muncii. În plus, absolvenţii universităţilor de stat şi particulare nu dispun de cunoştinţe cu aplicabilitate în producţie. Practic, criza de meseriaşi, tot mai pronunţată de la un an la altul, a demarat în momentul când ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, căreia i se mai spunea şi Abramburica, a decretat desfiinţarea şcolilor profesionale. La un moment dat a avut şi o propunere legislativă prin care absolvenţilor de liceu fără diplomă de bacalaureat, să li se permită continuarea studiilor în Universităţi, cu condiţia ca ulterior să-şi susţină examenul de Bacalaureat. Noroc că nu s-a luat în considerare această iniţiativă aberantă. Concret, să analizăm sumar situaţia din Târgu-Mureş, unde funcţionează în prezent şase universităţi sau secţii ale unor universităţi şi doar patru şcoli profesionale, fără ateliere şcoală, fără locuri de practică pentru elevi. De pildă, funcţiona pe vremuri, Grupul şcolar sau Liceul de Chimie, o prestigioasă şcoală unde se pregăteau, maiştri, tehnicieni, muncitori calificaţi, meseriaşi pentru industria chimică şi nu numai. Acest liceu s-a închis, s-a unit cu colegiul tehnic „Ion Vlasiu", iar pe porţile şi uşile sălilor de clasă, laboratoarelor, cabinetelor, săli de sport cantinei şi internatului s-au pus lacăte. Azomureş caută muncitori calificaţi prin alte judeţe, sau apelează la pensionari. Colegiul agricol „Traian Săvulescu" din Târgu-Mureş, şcolarizează elevi în clase cu specializare pentru industria alimentară. În mod paradoxal, societăţile de profil nu găsesc meseriaşi în domeniul respectiv.
Mai amintim şi de faptul că nu mai există şcoli pentru mecanici agricoli. Astăzi, ca tractorist, meseriaş şcolit, la Dumbrăvioara, Reghin sau Sighişoara este retribuit cu 4.000 de lei, dacă îl găseşti!
Doamna ec. Mariana Ciobanu din Nazna va fi obligată, în câţiva ani, să închidă porţile atelierului, dacă nu găseşte tineri dispuşi să se califice la locul de muncă, în preajma unui pensionar.
