SCRISOARE PLINĂ DE LACRIMI ŞI DURERE A FAMILIEI POETULUI DUMITRU D. SILITRĂ (n. 19 aprilie 1956 - d. 28 februarie 2018)

Vine o vreme, un moment în viaţa noastră, în care ne luăm rămas bun! Rămas bun de la familie, de la prieteni, de la cei dragi, clipă care ne aduce cu sine tristeţe, durere şi nostalgie. Totul e tăcere... Totul e încremenit. Totul e un film care s-a sfârşit definitiv şi iremediabil, după moartea poetului, înger printre oameni, cel care a fost şi întruchipa, în universul lui, stil, bunătate, caracter, omenie, modestie, bun-simţ, eleganţă şi, deopotrivă, sinceritate, rămase vii şi nealterate, pentru totdeauna, în mintea celor apropiaţi lui.

Suflet lucid minunat, plin de dragoste şi credinţă, te-ai dus la cer sus, foarte sus, cât mai aproape de Dumnezeu, ca să te apere de toate relele lumii! Acolo unde nu mai există noapte, nu este nevoie de doctori, de spitale, de medicamente şi nici de cimitire, unde domneşte bucuria şi totul este strălucitor: împărăţia lui Dumnezeu. Probabil că vei înţelege lucrul acesta dacă îl vei compara cu modul de a „cânta la pian", în felul tău, fie el şi „Pianul din cireş", sau când te aşezi la maşina de scris, aşa cum o făceai tu în clipele de răgaz, linişte, meditaţie, plăcere şi destindere, copleşit de metafore, gânduri bune şi curate, toate exprimate prin vers.

Familia, prietenii tăi, au nevoie de tine vesel şi încrezător şi cred că ei, cu siguranţă, îţi vor da putere din candoarea lor, te vor chema înapoi să le umpli, din nou, inimile de bucurie în căminele, casele şi sufletele lor, aşa cum numai tu ştii şi o poţi face. Credem că mai exişti, cu adevărat, cumva, dintr-un alt timp, dintr-un alt spaţiu, dintr-un loc unde există doar îngeri. Ai avut mulţi prieteni, şi mai buni şi mai răi! Noi, familia ta, rudele tale, rugăm oamenii din jur, prietenii tăi să te caute şi le vom povesti cât ai fost de frumos şi cum miroseai a trandafiri ca stelele din împărăţia cerului, acolo unde te afli acum.

Soţia ta iubită, Mariane, copiii şi consoartele lor, Vlad şi Diana, Luiza şi Cristi, le mulţumesc domnilor Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ, Mircea Dorin Istrate, Gabrielei Costescu, Petru Lechinţan, poeţi şi scriitori, tuturor celor care au scris în presă, au trimis e-mailuri, au dat telefoane şi au transmis condoleanţe familiei îndurerate, au fost lângă familie, unii dintre aceştia conducând pe ultimul drum poetul. Celor care ne-au dat un preţios sprijin pentru ceremonia procesului de înmormântare - respect şi mulţumiri tuturor!

Dumnezeu să te odihnească, dragă Mitică, în pacea, liniştea şi împărăţia Domnului fără de sfârşit. Îngerii se bucură, dar aici, pe pământ, cu siguranţă nu vei fi uitat niciodată, deoarece ai fost mult iubit, admirat şi respectat de către toţi cei buni şi frumoşi ca tine.

Lasă un comentariu