„CU FAPTELE MELE NU AM DORIT DECÂT SĂ DEŞTEPT ŞI SĂ RIDIC NEAMUL NOSTRU ROMÂNESC".
Alexandru Bătrâneanu (1819/1821-1848), a fost primul prefect al Câmpiei Transilvaniei, din satul Balda, comuna Sărmaşu, judeţul Mureş. Revoluţionar român din Transilvania de la anul 1848, a fost fiul cantorului greco-catolic unit cu Roma. În anul 1842 a început să studieze Teologia la Blaj, având ca profesori pe Raţiu Vasile, Simion Filip, Timotei Cipariu şi Iosif Pop. A participat şi la cursurile de filosofie ale lui Simion Bărnuţiu de la „Facultatea de filosofie", motiv pentru care în anul 1845 a fost exmatriculat în urma procesului lemenian, împreună cu alţi 11 studenţi teologi. În perioada următoare se îndreaptă spre cariera juridică, studiind la Facultatea de Drept din Cluj. În anul 1848, tânărul Alexandru Chioreanu se antrenează în mişcarea românilor transilvăneni, în vederea emancipării lor sociale şi naţionale. Alături de colegii de generaţie, în frunte cu Avram Iancu, participă la Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848. Cu acest prilej, Alexandru Chioreanu (Bătrâneanu), este numit şi primul prefect al Câmpiei Transilavaniei. La 11 octombrie 1848, ca urmare a unei trădări făcută de un român, Grigore Elekeş, un detaşament înarmat îi arestează pe conducătorii adunării pregătite a fi la Bărăi, îi predă unui tribunal, care îi condamnă la moarte prin spânzurare. Moartea celor două căpetenii ale revoluţiei din Transilvania, Alexandru Bătrâneanu şi Vasile Simonis, s-a produs la marginea dinspre Someşenii Clujului, unde au fost atârnaţi în ştreang, iar după două zile îngropaţi în apropierea locului de supliciu. În cinstea şi amintirea lor, în oraşul Sărmaşu şi satul Balda, s-au construit două busturi, iar două străzi le poartă numele.
***
„IARTĂ-ŢI MEREU DUŞMANII. NIMIC NU-I SUPĂRĂ MAI TARE". „Toţi trăim, uneori, în necazuri, doar că unii dintre noi ştiu să şi privească spre cer".
Oscar Wilde (1854-1900), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanţi de limbă engleză. El a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă şi la desen, câştigând numeroase premii şi burse de studii. Studiază şi audiază cursurile de estetică de la Universitatea din Oxford, unde se distinge şi prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În acest an primeşte premiul „Newdigate" pentru poezie şi iniţiază mişcarea „Artă pentru Artă", la Paris, prin care se dezvoltă teoria asupra estetismului.
***
„STRĂMOŞII ROMÂNILOR n-au rătăcit în căutarea unei PATRII, ci din cele mai vechi timpuri - de peste două mii de ani - de la Dunăre, de la Marea Neagră şi din Carpaţi, au privit răsăritul soarelui".
Geo Bogza (1908-1993), scriitor, publicist român, jurnalist, poet, teoretician. Maestru al reportajului literar. Membru al Academiei Române. Erou al Muncii Socialiste. A amendat în versurile sale acide, dezinhibate, practicile burgheze din perioada interbelică. Şi-a atras, astfel, oprobiul lui Nicolae Iorga şi Alexandru Brătescu-Voineşti, fiind închis la Văcăreşti de două ori pentru volumul „Poemul invectivă" şi graţiat de regele Carol al II-lea, pentru ca, după 1947, să îmbrăţişeze, entuziast, ideologia comunistă. Timp de trei ani de zile scrie şi trimite reportaje pentru „Vremea", descriind, în texte excepţionale, viaţa din puşcărie.
P.S. „Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt (înapoi) nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 9, 62).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
